Alăptarea e un capitol care s-a încheiat în viața mea. Ultimele picături de dragoste din pieptul meu au fost transferate spre gurița unuia dintre copiii mei.
Soțul meu mi-a spus cam îngrijorat zilele trecute că sectorul în care ne desfășurăm noi activitatea pare să nu-și mai revină, deși speram că o va face.
Am avut o perioadă foarte grea cu băiatul meu cel mare de când a început vacanța. Parcă oricât ne-am străduit și oricâtă atenție a primit, nu a fost destul.
Încerc uneori să-mi imaginez cine va fi copilul meu în viitor. Ce profesie va avea. Cine îi va fi alături. Oare își va folosi priceperea și curiozitatea?
Ce ne facem dacă am urmat toate recomandările pentru acomodarea cu un frîțior sau surioară, dar copilului mai mare tot îi este greu atunci când apare bebelușul?