Am avut o săptămână grea care m-a făcut să reflectez la lucrurile care se întâmplă în jurul meu și oamenii cu suflet mare pe care i-am întâlnit. Duminica trecută am fost la o plimbare pe munte cu bebelușul în marsupiu. Am cules ciuperci și zmeură, dar pădurea ne-a rezervat încă o surpriză. Am zărit cu coada ochiului o cățelușă speriată care s-a ascuns într-o scorbură. Am încercat să o scoatem de acolo și să o luăm cu noi, dar ploaia ne-a alungat și am fost nevoiți să plecăm fără ea.
Am plâns tot drumul și nu am reușit să dorm din cauza remușcărilor. Mi-am făcut curaj și am cerut ajutor pentru cățelușă pe un grup cu iubitori de animale din Cluj.
Distribuiri peste distribuiri și zeci de reacții au dus la o mică minune. O doamnă minunată m-a anunțat că e în concediu și merge până acolo. A reușit să prindă puiul. După o săptămână de aventuri și mai mulți oameni implicați, un cuplu care s-a oferit să o găzduiască și o super fotografă care i-a făcut cele mai frumoase fotografii, cățelușa a găsit un cămin plin de iubire.
Această întâmplare mi-a redat cumva încrederea în bunătatea umană. O mână de străini au colaborat pentru un suflețel care nu avea nicio șansă la supraviețuire.
Știu prea bine că asta nu schimbă realitatea tristă. Pretutindeni sunt mii de copii și de animaluțe abandonate. Lumea nu e neapărat un loc mai bun, dar noi suntem împăcați că am făcut ceea ce trebuia.
Dacă fiecare dintre noi am interveni atunci când situația o cere, atunci, cu siguranță, lumea ar deveni un loc mai bun.
Bunătatea și empatia sunt la îndemâna oricui. Îmi vine acum în minte o întâmplare din perioada sarcinii. Eram prin luna a 8-a, într-o zi caldă, în troleu. Era destul de aglomerat și îmi țineam cu greu echilibrul. Toate scaunele erau ocupate și nimeni nu mi-a oferit un loc. Nu sunt genul care să ceară ceva de la alții, așa că m-am poziționat cât am putut de bine, sperând ca nu voi primi o lovitură peste burtică.
Atunci s-a întâmplat ceva ce nu voi uita niciodată. O voce puternică a început să răsune din capătul troleului, folosind un limbaj imposibil de reprodus. Era o doamnă de etnie romă care îi certa pe pasageri pentru că nu mi-au oferit un loc pe scaun. Aproape instant s-au eliberat 3 scaune în proximitatea mea și oamenii mă îndemnau să stau jos. M-am așezat, am zâmbit și i-am mulțumit. Sunt convinsă că era mamă și știa ce înseamnă asta.
Poate pentru dânsa gestul pe care l-a făcut nu a fost mare lucru și probabil că l-a uitat , dar eu nu îl voi uita niciodată. Ea m-a învățat că bunătatea vine în toate formele și că nu ar trebui să judec un om după aparențe.
E atât de ușor să fii politicos, să nu murdărești natura, să fii empatic, să fii corect. Sper din suflet să reușesc să insuflu aceste valori băiatului meu.
Știu că dacă voi crește un copil bun, voi schimba în bine lumea.
Cu drag, Ioana.