De când a început războiul mă tot gândesc să scriu altceva. Vuiește internetul de postări, filmulețe și știri. Încerc, dar nu reușesc să mă gândesc la niciun alt subiect. Viața nu poate continua pur și simplu când oamenii mor, familii se destramă, teroarea și frica domnește. În fața ochilor noștri, lupta Vladimirilor este în plină desfășurare.
Nu știm cum se va sfârși războiul, dar știm deja că există un câștigător. Cel ce părea că nu are nicio șansă a dovedit și „prietenilor” și „dușmanului” că niciun meci nu e pierdut înainte să se joace. Că atunci când lupți pentru ceea ce e corect, curajul și devotamentul nu sunt în zadar.
Amândoi vor rămâne în istorie, dar unul va fi urât pentru eternitate, iar celălalt va fi erou.
Unul luptă pentru ambițiile lui bolnave, iar celălalt luptă pentru țara lui, pentru dreptate, pentru o lume fără război. Și nu sunt cuvinte mari. Rezistența Ucrainei ține de atâtea zile la distanță reprezentanții celui care vrea să reconfiguraze harta lumii, oferind ragaz celorlalte tari să se pregătească pentru orice va urma.
Nu putem să oprim războiul, dar ce putem să facem acum e să ajutăm victimele lui. Să donam, să găzduim, să încurajăm și să sprijinim acești oameni care până acum câteva zile erau exact ca noi.
Iar pentru viitor, cel mai important obiectiv al nostru ca părinți, este să facem tot ce putem pentru ca istoria să nu se mai repete. Să creștem oameni buni, implicați, conștienți de ceea ce înseamnă bine și rău.
Cred că există o speranță pentru lumea asta doar dacă ne învățăm copiii să fie ca Volodimir și nu ca Vladimir. Să nu caute conflictul, dar atunci când el este iminent, să creadă în șansa lor. Să nu se lase intimidați de cei orbiți de ură și să încerce să le țină piept.
Responsabilitatea noastră a tuturor este să ne creștem copiii frumos și să facem tot ce putem ca niciodată să nu mai apară un Putin, un Saddam sau un Hitler.
Foto: zelenskiy_official
Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.