În poza din stânga e corpul unei femei care a născut al doilea copil acum 8 luni. În poza din dreapta e corpul aceleași femei la 8 luni după naștere. E același corp, dar arată mai frumos sau mai urât în funcție de unghiul din care privești. Mie îmi place din orice unghi și asta e singura perspectivă care contează cu adevărat pentru că este corpul meu.
Acesta este echilibrul la care am ajuns cu greu după multe lupte care s-au dat în interiorul meu. Iubesc acest echilibru și cred în el din tot sufletul.
Citind în online fel și fel de reacții la cuvintele domnului George Buhnici, pe care le găsiți aici, am realizat că a lovit, fără să vrea, în mai multe categorii de femei. Într-un moment de exuberanță și euforie a vorbit despre ce își dorește să vadă atunci când merge la mare, sumarizând totul la „tâțe și buci”. A atacat prin asta orice femeie care se îmbracă, în opinia lui, provocator când nu ar avea motive să o facă.
După această reducere a corpului feminin la elementele care îi strârnesc interesul, a mers mai departe și a vorbit despre celulită și vergeturi. Acesta a fost momentul în care a atacat, probabil nevoit, o categorie mare de femei în care sunt incluse și mamele.
Și mamele au reacționat. Pentru că vergeturile sunt semnele sacrificiului pe care l-au făcut pentru a aduce pe lume oameni noi.
Să ne înțelegem, nimeni nu are vergeturi pentru că așa își dorește. Fie că au fost dobândite în urma unei sarcini sau a creșterii și apoi scăderii în greutate, vergeturile sunt urme permanente pe pielea celui care le poartă. Și nu sunt cele mai estetice, dar sunt dovada unei lupte duse duse de corpul care le poartă.
Contează doar dacă tu te simți urât sau frumos
Dincolo de modul grotesc în care a făcut-o, înteleg că intenția domnului menționat a fost de a încuraja mișcarea și pierderea în greutate (cel puțin așa susține). În calitate de mamă, nu sunt de acord cu extrema de a victimiza mamele și a încuraja delăsarea. Fiecare corp e diferit și fiecare își revine după sarcină în ritmul său.
Eu nu am avut niciodată norocul să slăbesc pur și simplu. Întotdeauna a fost nevoie să mă abțin de la mâncare și să fac mult sport. Așa că îi apreciez din suflet pe toți cei care încearcă, pentru că atunci când avem grijă de corpul nostru, asta se vede în tot ceea ce suntem. Nimic nu e mai frumos decât o persoană încrezătoare și mulțumită de ea.
Sunt atât de multe mame care încearcă să fie o variantă mai bună a lor! Sunt atâtea femei care sunt jenate cu corpul lor, deși trag de ele cât de mult pot. Și e mult mai greu pentru noi, mamele. E atât de ușor să găsim scuze. Mamele nu au timp și sunt obosite mereu. Așa arată noaptea unei mame cu doi copii mici.
Când te trezești de 8 ori în aproape 9 ore de somn e exponențial mai dificil să faci sport. Și totuși multe mame o fac. Așa că dincolo de cuvintele care rănesc și privirile disprețuitoare, vreau să mă asigur că toate aceste mame care încearcă zi de zi, nu uită cât sunt de puternice.
Sunteți frumoase! Sunteți minunate, chiar dacă încă nu ați ajuns acolo unde vă doriți. Orice om este frumos dacă are puterea să se vadă așa. Singura perspectivă care contează cu adevărat e cea din care se vede fiecare pe el însuși. De acolo izvorăște stima de sine sau îndoiala, acceptarea sau respingerea, incluziunea sau marginalizarea.
Așa că hai să facem din omul din oglindă un prieten drag! Hai să învățăm să ne placem pe noi și garantez că atunci când vom reuși să facem asta, nicio vorbă urâtă nu va mai avea vreun efect asupra noastră.
Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.