Doi copii

Părinții de acum nu-și mint copiii

Dintre toate lucrurile pe care generația aceasta de părinți încearcă să le facă mai bine, poate cel mai important e faptul că nu-și mint copiii. Cel puțin încearcă să nu o facă, deși uneori e destul de greu. Pentru că părinții de acum sunt copiii care au crescut educați de părinți care credeau că nu e nevoie să le dai prea multe explicații copiilor. Așa au fost crescuți și ei și s-au descurcat destul de bine.

Sună cunoscut? Generațiile de dinaintea noastră considerau că micii oameni nu au capacitatea de a înțelege multe lucruri și nu au nevoie de prea multe informații. Ei au fost învățați să creadă că atunci când ești copil trebuie să crezi ceea ce ți se zice. Mai mult decât atât, trebuie să nu pui nimic la îndoială și cel mai trist, să înțelegi că opinia ta nu contează pentru că ești mic și nu știi nimic.

Bunicii copiilor noștri reușesc cu greu să nu aplice nuanțarea adevărului în relația cu nepoții

Văd încă această tendință puternic prezentă la părinții mei. Le ascund adevărul copiilor, de multe ori cu bune intenții, pentru că așa e mai ușor. Dar problema e că sigurii cărora le e mai ușor sunt adulții. Să vă povestesc un exemplu concret.

Băiețelul meu avea vreo 2 ani. Bunicii erau la noi în vizită. Când a venit momentul plecării, copilul a început să plângă. Atunci mama i-a spus că iese doar până afară și se întoarce. Apoi a plecat. Copilul nu a mai plâns, dar după vreo 10 minute și-a dat seama că bunica nu se întoarce. A început să plângă mult mai puternic decât înainte. M-a întrebat de ce a zis buni că vine înapoi, dar nu mai vine.

Am fost nevoită să îi explic că uneori oamenii mari spun lucruri care nu sunt adevărate ca să nu îi rănească pe cei mici. Acest moment care avea potențialul de a-l face să-și piardă încrederea în bunica putea fi ușor evitat dacă buni alegea să îi spună adevărul. Am vorbit despre asta cu părinții mei și văd că încearcă să nu repete aceste comportamente. Dar le e greu. Și e de înțeles.

Părinții care nu-și mint copiii îi învață ce înseamnă cu adevărat respectul

Acesta este un exemplu destul de inofensiv. Noi am crescut cu celebrele amenințări: „dacă nu mănânci vine cățelul și îți mănâncă mâncarea”, „dacă nu ești cuminte vine poliția și te duce” sau vine „omul negru” și multe alte cuvinte, care mai de care mai înfricoșătoare. Pentru că asta e defapt esența educației pentru generațiile trecute: respectul și disciplina obținute prin frică.

Părinții de acum nu-și mint copiii

Iar esența educației cu blândețe este comunicarea. Este ideea că un copil mic e tot un om adevărat. El merită respect și merită ca adulții să depună eforturi pentru a-i explica ceea ce nu înțelege încă. Și merită să știe adevărul, chiar dacă s-ar putea să nu îi placă.

Promisiunile neîndeplinite intră tot la categoria minciunilor. Dacă părintele face o promisiune pentru a încheia un conflict, nerespectarea promisiunii înseamnă de fapt că părintele a mințit. Greșeala aceasta pleacă de la premisa greșită: „copilul va uita”.

Dar copiii nu uită. În special nu uită ceva ce își doresc foarte mult să obțină. Și nu uită nici atunci când le sunt înșelate așteptările. Iar lecțiile triste pe care le învață atunci când îi păcălim sunt: „nu mai pot avea încredere în părinții mei” sau „e în regulă să nu spui adevărul”.

Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.

Mă găsești și pe Facebook și Instagram.

Imagine de Mohamed Hassan de la Pixabay 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.