Ți-e dor de ea, puiule? Asta a fost întrebarea care i-a umplut ochii de lacrimi..
La joacă în parc
Băiatul meu s-a jucat în parc cu un copil mai mare. L-a plimbat cu leagănul care se rotește cu viteza cerută de el. A fost grijuliu și a oprit când copilul meu și-a dorit să coboare. M-am bucurat să îi văd că se joacă frumos împreună.
Mama mi-a spus apoi a cui e băiatul. Când m-am mutat în acest cartier împreună cu părinții mei acum vreo 11 ani, în zonă locuia o familie de rromi. Aveau o fetiță frumoasă foc cu ochii mari și verzi care le dădea bătăi de cap constructorilor. Stătea pe lângă șantier și de fiecare dată când prindea câte o ușă deschisă, se furișa și le fura cate un telefon sau ce găsea de valoare. Avea pe atunci vreo 7-8 ani.
Nimic nu e mai greu decât să-ți fie dor de mama
Băiatul care s-a jucat cu fiul meu e copilul ei. E în clasa 0 acum. L-am întrebat ce face mămica lui și el mi-a spus:
-Nu știu că nu o văd. E la pușcărie.
-Of, puiule, îmi pare rău! Ți-e dor tare de ea?
Când a auzit vorbele mele s-a uitat direct la mine și ochii i s-au umplut de lacrimi. Am citit în privirea lui un amestec de uimire și tristețe. Parcă nu se aștepta să îl întrebe cineva vreodată ce simte. Sau poate nu era obișnuit să i se adreseze cineva folosind aceste cuvinte.
-Da, mi-e foarte dor! Mi-a spus cu vocea tremurândă.
-Și nu poți să o vezi deloc?
-Nu, dar tati merge la ea în vizită și eu îi fac pachet cu mâncare!
– Și tati are grijă de tine?
– Da, îmi dă să mănânc…
Mi-a mai spus că e în clasa 0 aici în cartier și îi place la școală.
Fiul meu, care asculta discuția noastră, a fost foarte marcat de ceea ce a auzit. Mai multe zile la rând m-a întrebat de ce nu e acasă cu el, mămica băiatului din parc. De ce stă acolo închisă? De ce a făcut lucruri rele? Pe el cine îl tine în brațe seara?
Vă spun sincer că încerc să îi explic, dar simt un gol în stomac. Oare câți copii sunt în situația lui sau în situații chiar mai dificile? Oare câți copii nu au auzit niciodată întrebări ca acestea: Cum te simți, puiule? Ți-e greu? Ești trist?
Vă rog din suflet un lucru simplu: haideți să ne învățăm copiii să fie buni și calzi cu oricine. Nu știm niciodată ce povești se ascund în spatele unei perechi de ochișori.
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Imagine de bess.hamiti@gmail.com de la Pixabay