Oameni bine intenționați îmi spun văzându-mi tenul brazdat de cearcane adânci să profit că o am pe mama aproape și să îmi las copilul peste noapte la ea.
Dar cum să îl las? Cum aș putea să îl las să adoarmă suspinând departe de brațele care i-au fost refugiu de când a venit pe lume? Cum să înlocuiesc fericirea din ochii lui atunci cand cuprinde sânul, cu răceala cauciucului și al laptelui din pungă? Cum să dorm fără să îi aud respirația, când nu mă lasă sufletul să îl pun înapoi în patuț când îmi adoarme liniștit în brațe după o criză de plâns?
