Unde pui o sămânță de bunătate, când te aștepți mai puțin va răsări o floare minunată. De după buruieni ca gelozia, furia, nesiguranța, apare o floare de iubire.
Ce ne-am face noi dacă nu ne-am iubi?
Atunci când un cuplu se căsătorește toată lumea le urează toate cele bune. Apoi vine întrebarea: cum e să fii căsătorit? Și noi am fost întrebați de multe ori. Răspundeam de fiecare dată cu un zâmbet: e tot așa! Suntem aceiași oameni, locuim împreună de dinainte de căsătorie. Nimic nu s-a schimbat, poate doar perspectiva din care privim lucrurile pe care acum le raportăm și mai mult la doi.
Dar există un alt moment în viața de cuplu când totul se schimbă. În mod paradoxal atunci nu te mai întrebă nimeni cum e? Evenimentul care schimbă totul pentru un cuplu nu e căsătoria, e nașterea unui copil. Deși ai timp aproape 40 de săptămâni să te pregătești pentru apariția lui, venirea pe lume a micului om e oricum un șoc. Perioada de acordare e foarte grea pentru multe cupluri.
Cât de mare e un om mic?
Omul meu mic e atât de mare cât e dragostea mea pentru el. E atât de minunat, precum e sentimentul ce mă străbate când își lasă căpșorul pe umărul meu. E atât de dulce, ca pupicul lui umed de bebeluș fericit așezat pe obrazul meu. E atât de frumos, ca nimeni altul.
Iubirea pentru un om mic e atât de intensă ca durerea de a-l aduce pe lume, ca mândria fiecărei realizări, ca spaima de a-l ști bolnav. Dar fericirea de a-l avea e nemarginită cum e universul.