Pregătește-te mami! Vor fi multe momente în care toți cei din jur îți vor spune cum să-ți crești copilul. Momente în care mătușa știe că puiul tău plânge pentru că îi e foame, deși tu îi spui că l-ai hrănit cu doar 10 minute în urmă. Bunica va spune că plânge de frig pentru că nu are căciulă în cap. Doamna de la magazin îți va spune că nu doarme noaptea pentru că ți-ai cumpărat cafea și colegele îți vor spune să-i dai să mănânce ce faci în casă, că doar noi nu am crescut cu hrișcă, orez negru, quinoa sau budincă de chia.
Și te vor compara și pe tine și pe bebelușul tău. Vei auzi că alte mame fac lucrurile mai bine decât tine, sau că băiatul vecinei merge la 9 luni pentru că l-a pus în premergator.
Știu că uneori e imposibil să nu te enervezi, dar gândește-te că majoritatea au intenții bune. Cel puțin așa vreau să cred. În general persoanele trecute prin viață, care au crescut copii, au impresia că alegerile lor au fost cele mai bune.
Au dreptate! Alegerile lor au cele mai bune în momentul respectiv, pentru familiile lor, așa cum orice ai alege tu să faci e cel mai bine pentru tine și pentru puiul tău acum.
Bucură-te mami! Tu ai acces la informații din surse sigure, comunități de mame ca și tine care te înțeleg și te sprijină. Crede-mă că sunt. Trebuie doar să le descoperi. Ai sisteme de purtare ergonomice care ușurează greutatea exercitată asupra brațelor și a spatelui, leagăn electric, scaun de bebe și câte și mai câte.
Înțelege-le, deși e greu și simți că fierbi atunci când auzi aceleași sfaturi de zeci de ori. Mamele, mătușile, bunicile noastre nu au avut tot ceea ce noi avem azi. Au spălat și au fiert scutece, ne-au dus în brațe mereu și s-au străduit să ne fie bine.
Iar în caz că tu, persoana care citești aceste rânduri, ești chiar o mamă, mătușă, bunică sau o doamnă de la magazin, mă voi adresa direct ție. Te rog, atunci când vezi o tânără mamă epuizată, nu o critica. Dacă simți nevoia să o corectezi și să îi spui cum face o altă mamă sau cum ai făcut tu, încearcă să te abții. Mai bine spune-i o vorbă bună. Spune-i că are un copil frumos, că a slăbit, sau mai bine spune-i cuvinte de încurajare. Spune-i că știi ce simte și că perioada grea pe care o traversează va trece. Spune-i că ești alături de ea și că se descurca de minune. Îi va fi cel mai mare ajutor, te asigur!
Am ales să scriu aceste rânduri într-o dimineață grea. După două săptămâni în care băiatul meu nu a legat noaptea mai mult de câte două ore de somn, am primit și eu sfaturi pe care nu mi le doream. Mi-am sunat mama, de la care speram să primesc o doză de putere și de inspirație și am sfarsit prin a țipa la ea. Am simțit că explodez când mi-a spus să ies cu el afară cum fac alte mame. I-am spus că nu e momentul și m-a întrebat de unde știu eu că nu o să doarmă dacă nu respect programul somnului pe timp de zi. Am cedat. Cine ar putea sa știe mai bine decât mine cum reacționează băiatul meu la schimbările de program? I-am închis telefonul în nas. Am regretat instant și am simțit că sunt o persoană groaznică. Telefonul care speram să mă ajute a avut exact efectul contrar. M-am simțit singură, neînțeleasă, fără sprijin și la capătul puterilor.
Am respirat adânc, mi-am luat puiul care încă urla în brațe și am început să îi cânt și să respir adânc cu el pe piept. S-a calmat, mi-a zambit si ochisorii lui plini de lacrimi mi-au confirmat încă o dată, că fac o treabă bună. Nimeni nu știe să-l calmeze mai bine decat mine. Nimeni nu înțelege ce simte un copilaș, așa cum o face mama lui.
Atunci când simți că nu mai poți, uită-te în ochii micuțului tău. Îți promit că mai poți un pic.
Apoi mi-am sunat mama și i-am cerut iertare. Sună-ți și tu mama, dacă o mai ai. Ești totul pentru ea și te iubește așa cum nu te va mai iubi nimeni niciodată.
Cu drag, Ioana