Îl simt atât de prezent. Pare îndepărtat, dar mă mistuie încet. Cu fiecare îmbrățișare e mai aproape și tu ești mai departe, mai mare, mai independent.
O, puiule, ești încă mic și mi-ai adormit pe brațe. Încă îți miros părul și îți sărut obrajii. Îmi doresc doar să îmi treci prin brațe și să-mi rămâi în suflet. Mă doare azi dorul de mâine. Dorul de tine mic și al meu. Dorul de tine zâmbitor și fericit, rostogolindu-te între mine și tati în pat. Dorul de dragostea imensă pe care o simțim unul pentru altul și amândoi pentru tine. O, suflet mic, lasă-mă să îmi umplu inima de tine ca să-mi ajungă o veșnicie! Să îmi amintesc mereu ce știm amândoi, dar tu vei uita.
Dragostea mea crește odată cu tine și te însoțește mereu. Ochii mei îți privesc fiecare mișcare și brațele-mi sunt pregătite să te cuprindă în orice moment. Azi ești aici cu mine și sufletul îmi râde. Mâine ochii mei te vor privi din umbră și brațele-mi vor visa o îmbrățișare, fie ea scurtă, grăbită, fie ea chiar și de rămas bun.
Lasă-mă să te iubesc cât lumea înainte să te iubească și ea. Apoi cheam-o să te iubească în toate felurile în care eu nu pot. Și sper sa te învețe tot ceea ce eu nu știu. Îmi doresc să ai parte de tot ce îți împlinește sufletul. Să trăiești cât pentru zece vieți, să iubești cât pentru o sută și să zâmbești cât pentru o mie. Să fii bun, integru, să crezi în tine mereu și mai ales să fii fericit.
Și mama rămâne aici, cu iubirea de azi înăbușită în dorul de mâine. Cu sufletul strâns, dar plin de tine. Cu o mie de amintiri și prea puține cuvinte. Mama e aici și își plânge dorul. Dorul de mâine care e deja dorul de azi.
Cu drag, mama.