Am văzut azi noapte luna
Cu sclipiri de licurici
Șerpuind timid prin stele
Și pândind după perdele
Cum intra în încăpere
Să sărute pe furiș
Obrăjorii tăi cei mici
Am zâmbit cu drag privind-o
Cum îți înșiră pe piele
Un șireag din praf de stele
Să te apere de rele
Și dansând cu dânsele
A lăsat ușor să-ți cadă
Peste gene visele.
Și-am decis dintr-o privire
Să rămânem doi complici
Să te sărutăm pe frunte
Pe picioare și mânuțe
Și pe obrăjorii mici
Zeci de ori, sau poate sute
Cât te mai avem aici.
Și am plâns apoi la gândul
Că-ntr-o noapte-n viitor
Vom rămâne eu și luna
Să privim pătuțul gol
Înrobite de-ntuneric
Sufletul și brațele
Se vor prăpădi de dor.
Ioana Cosmina Cociș
Mai multe poezii găsești aici.