Minunea noastră se numește Edi și 2020 a fost primul lui an întreg pe această lume.
Am avut norocul extraordinar de a naște în octombrie 2019, atunci cand pandemia de Corona virus încă nu exista. Am reușit chiar sa facem și botezul în condiții normale, cu toți oamenii dragi alături de noi. Apoi a început nebunia. Carantină totală, tot mai mulți oameni infectați, teamă, incertitudine. În același timp a început munca de acasă a soțului meu. Cu toate că virusul acesta necruțător a făcut ravagii peste tot în lume, nouă ne-a adus tăticul acasă.
Natura locului de muncă nu i-ar fi permis să petreacă prea mult timp cu bebe. L-ar fi văzut doua, trei ore pe zi înainte să adoarmă cel mic. Dar viața ne-a dat ocazia să fim amandoi acasă în primul lui an de viață. Am reușit să il vedem crescând și să ne bucurăm de fiecare etapă. Ne-am mai și certat, ne-am mai supărat, a fost greu uneori, dar suntem recunoscători ca 2020 ne-a prins împreună și ne-a ținut împreună, chiar dacă uneori a făcut-o cu forța.
Am mai învățat ceva important: că uneori iubirea înseamnă să păstrezi distanța. Că dacă vrei sa protejezi bunicii, strabunicii și alți oameni dragi e posibil sa trebuiască să nu îi vezi o vreme. Iar despre sănătate am învățat cât este de fragilă. Deși ne-am ferit cât am putut de mult, virusul nu ne-a ocolit. Ne-am îmbolnăvit toți trei, dar am trecut cu bine peste asta împreună.
2020 a fost anul în care am învățat câtă iubire încape într-un om, câtă fericire aduce un prim cuvânt sau un prim pas. Am învățat să ducem dorul prietenilor și al calatoriilor, să ne bucurăm de natură, de orașul nostru și de țară.
Sper că anul ce se sfârșește a adus și zâmbete în viața voastră și va doresc un 2021 minunat alături de cei dragi.