Update: La doi ani si două luni am scăpat complet de scutec în timpul zilei. De două săptămâni băiatul merge cu chiloței la creșă și e foarte mândru de el.
Mai utilizăm scutec noaptea, dar în 99% din cazuri e uscat dimineața. Scutecul de noapte e mai mult pentru confortul psihic al părinților decât dintr-o nevoie a copilului.
Cum am reușit?
Alegeri, jocuri și a treia oliță
Am fost aproape să reușim să scăpăm de scutec în vara trecută. Copilul a stat afară mult și mereu l-am lăsat fără scutec. Apoi în septembrie a început creșa și în procesul de acomodare la creșă am renunțat temporar la antrenamentul la oliță. În noiembrie a venit pe lume surioara și am amânat din nou. De sărbătorile de iarnă, fiind toți acasă, am decis să încercăm din nou. Am făcut planul, i-am explicat ce urmează și am schimbat scutecul cu lenjeria de băiat mare.
Am cumpărat o oliță portabilă pentru deplasări. O găsiți pe Emag.
Am folosit olița portabilă și acasă. Fiind distractivă e uneori preferată de copil în detrimentul celei clasice. La început i-am amintit des că nu are scutec și l-am rugat să ne spună dacă are nevoie de oliță. I-am dat mereu posibilitatea să aleagă unde dorește să facă, la oliță, la wc cu reductor sau în olița portabilă. Acest lucru l-a încântat și l-a făcut să coopereze.
Am inventat și un joc. Văzând că a fost încântat că a primit bani de sărbători când a colindat am decis să îl învățăm primele noțiuni economice. Am fost la cumpărături și l-am lăsat să aleagă un produs pe care să îl plătească din banii lui. A ales o stropitoare mare de plastic pentru gradină. Am rugat-o pe doamna de la casa de marcat să îi facă un bon separat. A fost foarte fericit și mândru când a primit bon, rest și stropitoarea aleasă.
Profitând de acest entuziasm, am decis să răsplătim fiecare succes la oliță cu o monedă. Când borcănelul se va umple cu monede vom merge la cumpărături din nou.
Am vorbit și cu personalul de la creșă. Am vrut să ne asigurăm că nu îl vor certa în caz că are vreun accident. Doamnele ne-au sprijinit și l-au pus mai des pe oliță. Nu a avut nici măcar un accident.
Pentru noi olița e un prieten bun. Sper ca aceste informații să vă inspire și să vă ajute în acest proces atât de important!
…………………………………………………………………………………………………………………………
Edi are un an și trei luni și azi sărbătorim două săptămâni de când cere olița atunci când are scaun. Pentru noi e un mare pas înainte și o confirmare a faptului că ritualurile și asocierile pozitive dau rezultate. Condiția e ca părinții să aibă răbdare, multă, multă răbdare.
Suntem încă departe de renunțarea definitivă la scutec, dar am decis să scriu acum acest articol cu promisiunea de a scrie și partea a doua atunci când procesul va fi finalizat. Majoritatea copiilor își dezvoltă capacitatea de a-și controla sfincterele doar în jurul vârstei de 18 luni așa că nu am pretenția ca el să reușească să anunțe de fiecare dată, dar atunci când o face ne bucurăm zgomotos ca pentru o mică victorie. Acest lucru îl motivează și îl face să se simtă mândru de el.
Cum l-am împrietenit pe Edi cu olița?
Primul pas a fost bineînteles alegera oliței. Am căutat un model practic și confortabil pentru copil. Am ales acest model de oliță 3 în 1 care devine reductor pentru WC și treaptă/scaun.
L-am ales pentru că seamănă cu toaleta folosită de adulți, dar mai ales pentru că are colac moale. Acest amănunt a fost important pentru că știam ca la început copilul va petrece destul de mult timp pe oliță.
Recent am achiziționat a doua oliță care a rămas la bunici pentru momentele când băiatul stă mai mult acolo. Și acest model are șezutul moale și e folosit cu succes „în deplasare”.
Noi am cumpărat această oliță de pe Nichiduța.
Ritualul
Al doilea pas a fost implementarea unui ritual. Ca și în orice altă privință, copiii reactionează cel mai bine la acțiunile repetitive. Știind ce urmează, copilul se adaptează mai ușor și acceptă ceea ce dorim să îl învățăm. Știind că are primul scaun după micul dejun, am început să îl așez în fiecare dimineață pe oliță înconjurat de jucării. Tot procesul a început de pe la 7 luni când deja stătea foarte bine în șezut. Începutul a fost greu cu multe ore de stat pe jos lângă el. Uneori avea răbdare, alteori nu. Nu l-am forțat niciodată pentru că am dorit ca asocierea să fie pozitivă. Pe lângă faptul că i-am acordat atenție și ne-am jucat de fiecare dată, am și vorbit despre ceea ce se întâmplă și i-am explicat motivul pentru care să pe oliță de nenumărate ori, deși nu părea că întelege.
De fiecare dată când a reușit să facă ceva, l-am ridicat, i-am arătat ce a făcut și apoi l-am aplaudat. După o perioadă am reușit să îl așez la timp și pentru alte scaune, nu doar dimineața. Din fericire copilul nu a avut niciodată probleme de tranzit intestinal și are în medie 3 scaune pe zi. Totuși în zilele în care are dificultăți și trec mai mult de 10 minute pe oliță fără rezultat, îi dau mai multă apă.
Edi a început să ceară olița imediat după ce făcea în scutec. M-am bucurat că a început să înțeleagă că e bine să anunțe. I-am explicat de fiecare dată, cu multă răbdare că sunt fericită că mi-a spus și că îl rog să îmi spună mai repede, când simte că îl doare burtica. După câteva zile a început să spună înainte. Partea minunată e că acum timpul petrecut pe oliță s-a scurtat dramatic.
După un an și trei luni de mămicie am ajuns la concluzia că programul și rutina e totul. Ne trezim mereu la aceeași oră și avem același program, bineînțeles adaptat la context. Trezirea se dă pe la 7:30 dimineața, micul dejun e la 8:00 și apoi băiatul fuge fericit după oliță. Rezolvăm rapid problema și apoi ne jucăm în voie până la 10:30 când băiatul merge la primul somn, iar eu gătesc prânzul. De câteva săptămâni Edi adoarme singur în pătuț, iar eu am mai mult timp pentru gătit și alte treburi casnice. Prânzul e pe la 12:30 după care eu savurez a doua cafea în timp ce puiul stă pe oliță și până pe la 13:30 suntem gata să ieșim afară. Stăm afară minim o oră, fără excepție, chiar dacă e vânt sau plouă. La 15:30 Edi urcă la somnul al doilea și eu mă relaxez.
Vă recomand din suflet să încercați să găsiți timp pentru voi în fiecare zi. E extrem de important pentru mintea și sufletul vostru. Și credeți în copiii voștri. Sunt atât de receptivi și vă vor surprinde plăcut în atât de multe feluri!
Alte idei, trucuri și secrete găsești aici.
Imagine de PublicDomainPictures de la Pixabay