De când mă știu am iubit animalele și am crescut înconjurată de ele. După ce mi-am început relația cu cel ce avea să îmi devină soț, au început și încercările mele de a-l convinge să adoptăm un cățel. El e un iubitor de animale la rândul lui, dar avea o reticență pentru adopția unui câine în apartament, întrucât avea o experiență neplăcută cu un vecin al cărui câine plângea neîncetat. Așa că deși amândoi credeam despre noi că suntem oameni care vor avea câini am sfârșit prin a adopta un pui de pisică.
Am văzut pufoșenia pe un grup al iubitorilor de animale și m-a impresionat povestea ei și boticul pătat. Puiuța noastră fusese adusă din Piatra Neamț de un tânăr care lucra acolo. Pe lângă că plâgea într-un gard singurică, tânărul a observat că avea și ceva probleme la piciorușele din spate. A adus-o în Cluj în speranța că aici va avea mai multe șanse să își găsească o familie.
Ne-am dus să o vedem și am venit cu ea acasă.
Experiența de crește un pui de animăluț ne-a ajutat enorm să ne pregătim pentru venirea copiilor. Dintr-o dată exista ceva care ne tragea spre casă, ne umplea timpul și telefoanele de poze și sufletele de bucurie. Până aici totul a fost perfect. Tuturor li se pare drăguț și normal ca un cuplu să dețină și un animaluț. Asta până când află că același cuplu urmează să aducă un copil pe lume. Din acel moment, în mod subit, animalul devine sursa tuturor problemelor pe care le-ar putea avea mămica și bebelușul.
Am auzit de nenumărate ori îndemnul de a scoate pisica afară ca să nu înghita cel mic păr sau să nu se îmbolnăvească. Am fost sfătuiți să înstrăinăm pisica atunci când am fost însărcinată datorită pericolului de a mă contamina cu toxoplasmoză. Dar nu doar pisicile sunt considerate sursa tuturor nenorocirilor. Avem și prieteni care au câini în casă și au primit aceleași sfaturi.
Ceea ce nu înteleg cei care ne sfătuiesc să renunțăm la animale e că noi nu le considerăm animale, ci parte din familie. Le iubim și le îngrijim exact ca pe ceilalți copii. Iar copiii le iubesc la rândul lor. Iar în ceea ce privește igiena, e adevărat că trebuie să avem mai multă grijă și să aspirăm mai des. În același timp, este demontrat stiințific faptul că persoanele care au crescut cu animale de companie dezvoltă imunitate crescută, așa că nu e un capăt de lume dacă animalele și copiii de joacă cu aceleași jucării.
Un studiu desfăşurat în cadrul Universităţii Alberta din Canada a demonstrat faptul că cei mici din familiile cu animale de casă (dintre care 70% erau câini) au manifestat o creştere importantă a nivelelor a doi microbi care sunt asociaţi cu riscuri diminuate de dezvoltare a alergiilor şi a obezităţii.
Anita Kozyrskyi un medic epidemiolog pediatru şi unul dintre cei mai importanţi cercetători din lume în subiecte precum bacteriile din intestine (bacteriile care trăiesc în tractul digestiv al animalelor şi al omului) s-a ocupat de aceste studii. Kozyrskyi a declarat faptul că există o „fereastră” importantă de timp în care imunitatea intestinală şi bacteriile/microbii intestinali se dezvoltă împreună şi anumite intervenţii în buna desfăşurare a acestui proces pot cauza modificări ale imunităţii intestinale.
În ceea ce privește toxoplasmoza transmisă de pisici, e important de menționat că infectarea e ușor de evitat dacă înțelegem câteva aspecte. Pisicile care nu ies niciodată afară, au un risc extrem de mic de a transmite toxoplasmoza. De asemenea, dacă înainte de a rămâne însarcinată ai stat în preajma pisicilor, probabil că ești imună. Poți afla dacă ai imunitate prin testul TORCH care se realizează în primul trimestru de sarcină.
În plus, poti reduce șansa de a te infecta luând măsuri de igienă. Roagă pe altcineva sa schimbe nisipul și să curețe litiera pisicii, sau schimbă zilnic litiera (durează mai mult de 24 ore pentru ca litiera să devină contagioasă). Poarta mănuși când faci asta, precum și atunci când lucrezi în gradină și spală-ți mâinile cu atenție după aceea.
Animalele sunt o bucurie și de asemenea o responsabilitate pe care ne-o asumăm pentru întreaga lor viață. Dacă le oferim locul lor în familie, ne vor surprinde cu dragostea și devotamentul față de cei mici. Am avut și noi un episod care ne-a impresionat profund. Băiatul nostru a alunecat, a căzut și s-a lovit la ureche. Plângea puternic și l-am luat în brațe ca să îl liniștesc. Ne-am așezat pe canapea. Pisica a venit în fugă alarmată de țipetele celui mic, m-a tras cu lăbuța de mâna cu care îl țineam și m-a mușcat ușor ca să îl las în pace. A crezut că eu îi fac ceva rău și a încercat să mă oprească. E cea mai bună surioară și suntem fericiți că o avem în viața noastră.
Surse electronice
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/pot-sa-curat-litiera-pisicii-sarcina