Cu tati la haz și cu mami la necaz
Nu știu cum o fi cu fetele, dar după aproape doi ani în care am crescut un băiețel, am ajuns la concluzia ca universul lor se împarte perfect la doi.
Orice aventură are în centru un singur protagonoist: pe tati! Fie că montează mobilă, se cațără sau fug după minge, tăticul e partenerul ideal. Oricât am încercat să fiu o mamă grozavă și să ne jucăm împreună cu mașinile sau să îl învăț să înoate, nimic nu se compară cu momentele în care băieții tund iarba, spală mașina sau fac construcții în nisip. Tati e căluț, șofer, inginer și orice lucru interesant îl știe de la tati.
Dar nu vă speriați! E ceva ce nimeni nu face mai bine decât mami! Mami e expertul absolut la pupat bube și la tăiat unghii. Da, da! Nimeni nu știe să taie unghiile ca și mama și la fel e și cu parul. Tati îsi tunde barba lui, dar de părul băiatului se atinge doar mami. Iar de pupat bubele nici nu mai zic. Orice zgârietură, lovitură, mușcatură, orice durere și iritație trec pe loc atunci când le pupă mami. Atunci când e speriat, obosit sau bolnav brațele mamei sunt singurul adăpost. Atunci când se trezește din somn, puiul de om o strigă pe mami. Un pupic și o mângâiere sunt suficiente pentru a se cufunda din nou într-un somn dulce.
Așa că am învățat încet, încet să nu sufăr când îl alege pe tati pentru tot ce e distractiv. Mă gândesc cu bucurie că în viitor va fi un bărbat puternic și curajos ca și tatăl său. Va fi și afectuos și ocrotitor așa cum învață din interacțiunile cu mine.
Accept cu drag să fiu pe locul doi când știu că premiul meu de consolare e un pupic dulce și o mângâiere venite din senin de la un băiețel năzdrăvan care îmi spune șoptit: „dagăă mami, te ubec”.
Alte povești despre viața cu un bebeluș găsești aici.