Nu mai criticați bunicii oricât de greu e uneori să nu o faceți
Am scris acest articol în primul rând pentru mine și mi-am propus să îl recitesc de fiecare dată când îmi vine să îmi cert părinții.
Dragi părinți care aveți, la fel ca noi, norocul de a avea bunicii aproape și dispuși să vă ajute, vă rog să îi prețuiți ca pe imensa comoară ce sunt. Nimeni vreodată nu vă va iubi copilul așa cum o fac ei. O iubire sinceră, altruistă, dezinteresată și profundă, așa cum numai cineva care primește a doua șansă poate să ofere.
Știu că voi ați citit, v-ați informat și nu credeți în „merge și așa” sau „așa v-am crescut și noi și nu ați pățit nimic”. Știu că vreți să faceți totul mai bine și asta este minunat. Demonstrează că ne dorim să evoluăm și să creștem copii echilibrați, sănătoși și autosuficienți. Știu că e frustrant când cei mai dragi oameni nu respectă eforturile voastre și nu reușiți să schimbați acest lucru, dar vă spun o concluzie simplă după doi ani de interacțiune între bunici și copilul meu.
O fac pentru că vă iubesc copiii mai presus de rațiune
Dragă mămică, știu că te-ai străduit să îți înveți puiul să adoarmă în pat mângâiat pe spate și simți cum îți clocotește sângele când bunica îl adoarme legănat în brațe de fiecare dată. O face pentru că nu mai poate de dragul lui. O face pentru că pe vremea ei nu putea să facă asta cu tine. Pentru că asistenta îi spunea să nu te țină în brațe pentru că te înveți. Pentru că vecina îi spunea să te lase să plângi ca să faci voce.
O face pentru că timpul ei cu nepoții e limitat și e șansa ei să îmbrățișeze un omuleț, să simtă miros de lăptic și să pupe o talpă mică. Și o va face de fiecare dată cu riscul de a te supăra pe tine.
Totul e permis, totul e o glumă
Știu sigur că ai simțit măcar o dată, văzându-ți părinții cum se poartă cu copilul tău, că pe tine nu te-au iubit atât de mult niciodată.
E șansa lor să iubească fără să fie nevoiți să disciplineze. E timpul să ofere tot ce nu ți-au putut da ție pentru că nu au știut cum. Pentru că nu au avut suficient timp, fiind mereu pe fugă. Pentru că au fost nevoiți să te lase mic și fragil cu alții. Pentru că nu aveau doi ani concediu de creștere a copilului. Munceau în schimburi alternative ca să poată sta cu tine pe rând și să nu te lase cu străini sau la țară unde era frig.
Așa că te rog nu te supăra când vezi că la bunici nu există nicio regula și copiii pot face orice. Asta nu îi va face să devină răsfățați și obraznici. Îi va face în schimb să nu-și uite niciodată bunicii și dragostea lor imensă.
Gustări multe la toate orele
Care e prima întrebare pe care ți-o pune mama atunci când vorbiți? Pun pariu că te întreabă dacă ai mâncat ceva?
Poate dintre toate conflictele pe care le-am avut cu bunicii de când au apărut nepoții, cele mai intense au fost legate de mâncare. M-am străduit enorm să îi ofer copilului meu o alimentație echilibrată și sănătoase. I-am dat trei mese pe zi, proaspăt gătite, la ore fixe. Nu i-am dat gustări, zahăr, sare sau prăjeli. În schimb în zilele în care l-am lăsat la bunici copilul a mâncat de toate și oricand.
Am simțit de multe ori că eforturile mele sunt în zadar și că părinții mei pur și simplu nu au pic de respect pentru modul în care am ales să-mi cresc copilul. Mă frustra că mereu aveau masa plină de alune, grisine, fructe și tot felul de gustărele care atrag un copil pofticios. Le-am tot spus să nu mai cumpere așa ceva. Mi-au spus că le cumpără pentru că acum pot. Pentru că și le pot permite și au și de unde să le cumpere.
Pentru o persoană care s-a născut și a trăit după ’90 e imposibil să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă privarea de alimente. Spunem acum că timpul înseamnă bani. Suntem mereu pe fugă și nu ne mai ajunge timpul ca să trăim. Vă propun un exercițiu de imaginație.
Cum ar fi dacă printre toate activitățile dintr-o zi ar trebui să aloci câteva ore bune pentru a sta la coadă, în ploaie sau în frig, doar ca să cumperi mâncare pentru familia ta? Cum ar fi să pierzi ore așteptând, pentru ca uneori să pleci cu mâna goală pentru ca toate produsele s-au dat deja? În zilele în care ne enervăm și dăm recenzii negative atunci când ne întârzie mâncarea gătită, livrată acasă, ne putem oare imagina cum e să poftești la ceva și pur și simplu să nu poți cumpăra?
De asta îndoapă bunicii copiii. Pentru că au cu ce. Nu o fac ca să le facă rău. O fac inconștient și din prea multă iubire. De asta ne cumpărau baxuri de chipicao și ne dădeau suc de la tec, fără să se gândească la pericole. Pentru că ei au fost privați de așa ceva. Cât e de greu să te ții de o dietă? Să te privezi de „ceva bun” pentru o săptămână, o lună, două? Ei au trăit asta ani la rând și nu pentru că ar fi ales să fie așa.
Crede-mă când îți spun că o zi cu mese haotice, gogoși și dulceață NU îți va strica în vreun fel copilul. Nu îl va face obez și nu îi va strica dinții. Nu îi va influența bunele obiceiuri alimentare. Îl va face în schimb să nu o uite niciodată pe bunica.
O mare de plastic colorat și gălăgios
Jucăriile sunt un alt subiect delicat în triunghiul bunici, părinți copii. Voi încercați să cumpărați jucării educative, din materiale ecologice, cărți și puzzle-uri din lemn. Bunicii cumpără multe jucării de plastic colorat care scot sunete puternice și luminează în toate culorile. Nu citesc niciodată care e vârsta recomandată pe pachet și nu vad toate părțile mici pe care voi le vedeți instant și vă imaginați cum pot sufoca micuțul.
De data asta nu e doar dorința de a da nepoților ceea ce nu au putut da copiilor. E mai mult de atât. Sunt copiii din interiorul lor care au mers la vaci și la oi în loc să se joace cu jucării. E șansa lor de a fi copii din nou.
Tatăl meu i-a cumpărat copilului un monster truck cu telecomanda de Crăciun. Mașinuța e mult prea avansată și puternică pentru un copil de doi ani. Dar bucuria din ochii bunicului care manevra telecomanda și tresărea de plăcere la râsetele puiului e neprețuită.
Nu vă supărați pe ei când cumpără toate prostiile. Lăsați-i să se joace și să se bucure alături de nepoți! Asta după ce v-ați asigurat că nu e nimic periculos, bineînțeles.
Limbaj nepotrivit
La noi în Ardeal limbajul folosit de majoritatea oamenilor de vârsta părinților și bunicilor noștri este plin de regionalisme. Chiar și oamenii de vârsta noastră folosesc în discuțiile informale acest tip de limbaj. Cu toate acestea, la o plimbare prin parc poți observa că toți încearcă să își învețe copiii să vorbească frumos și corect.
De când suntem părinți, modul de exprimare al bunicilor e parcă mult mai evident. Încercăm să le atragem atenția să fie atenți la limbajul folosit atunci când petrec timp cu copiii. Noi avem norocul că părinții noștri nu se simtă deranjați de acest lucru.
Știm că limbajul copiilor se va dezvolta în decursul anilor de formare academică așa cum a fost și în cazul nostru. Așa că vă îndemn să apreciați bunicii care își dau silința și încearcă să-și controleze limbajul în preajma nepoților.
Nu pun prea des poze de familie, dar am simțit că e bine să pun aici căte o poză cu bunicii noștri dragi.
Dragi bunici care vă îngrijiți nepoții, vă spun din suflet tuturor că sunteți o binecuvântare. În acești ani în care tehnologia ne acaparează viața, momentele petrecute la joacă împreună cu bunicii sunt adevărate comori pentru copilași. Și tot ajutorul pe care îl primim ne face să vă iubim și mai mult. Mai ales că acum înțelegem ce înseamnă să fii părinte. Vă mulțumim!
Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto: Mikhail by pexels.com