În viziunea unei mămici obosite cel mai bun tată e cel care se implică. Un tată bun mai spală haine, mai aspiră sau mai schimbă câte un scutec. Pentru copii însă, aceste lucruri nu au valoare.
O mamă are nevoie de sprijin, de un om care să o înțeleagă și să o facă să se simtă auzită. Mamele își doresc atât de multe lucruri de la partenerii lor. Dar de cele mai multe ori dorințele lor nu coincid cu cele ale copiilor.
Cel mai bun tată pentru un copil nu este cel care îi schimbă scutecul. Cel mai bun tată este cel care îi oferă amintiri minunate. E cel care îl duce pe spinarea lui și face ca un căluț. Cel cu care râde și face prostiuțe. E cel care îl lasă să se cațăre în locuri pe care mama le consideră periculoase. Cel care se dă cu el pe tobogane cu apă și îl aruncă în aer cu putere.
De multe ori mămicile nu mai au energia de a face aceste lucruri atât de importante pentru copii. Cu corpul și mintea în recuperare după sarcină, naștere și nopți pierdute cu alăptarea sau pregătind biberoane e greu uneori să te joci. Dar ce frumos e să îți privești copilașii râzând cu tatăl lor!
Cât e de minunat să vezi cum legătura dintre tătic și copii se dezvoltă atât de frumos prin joacă și râs. Hai să învățăm și noi să fim părinți mai buni alături de cei care se lasă învățați de propri copii. Instinctul patern nu apare în mod natural atât de ușor ca și cel matern. Relația dintre tați și copii se construiește în timp. Și cel mai minunat lucru e că tații se nasc și cresc odată cu copiii lor, fără toate îngrijorările și gândurile din mintea unei mame.
Un tată bun e cel care hrănește, mângâie și duce copilul la grădiniță. Cel care nu se dă în spate când trebuie să șteargă un nas sau un funduleț. Dar mai presus de toate, cel mai bun tată e cel care știe să fie din nou copil alături de copilul său.
Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.