Copiii aud ce spunem chiar și atunci când pare că nu o fac. Și nu uită ceea ce au auzit.
Aseară am simțit că sunt cea mai rea mamă din lume. Stăteam în pat lângă băiatul meu de doi ani și așteptam să adoarmă. I-am spus de câteva ori că îl rog să doarmă, iar el mi-a răspuns:
-Nu dorm pentru că sunt rău.
M-am grăbit să îi spun că nu e adevărat. El mi-a spus atunci:
-Ba da, bebe Sara e copil cuminte pentru că doarme și eu sunt rău.
-Cine ți-a spus așa ceva?
-Mami a spus.
Am înțepenit. Am încercat să îi explic că nu e așa, că mami nu a vrut să spună asta. Mi-am cerut iertare și l-am asigurat că e un copil bun.
Coborând scările, după ce a adormit, mi-a venit în minte momentul exact în care am spus-o. Eram la masa de Crăciun cu finii. Copiii se jucau pe jos în sufragerie, iar noi eram la masă. Era acolo un alt cuplu de prieteni cu care nu ne-am întâlnit de ceva timp.
Ei ne-au întrebat cum e cu doi copii. Eu le-am spus:
-E bine! Sunt momente în care simt că e mai ușor decât era cu unul, pentru că Sara doarme bine noaptea și reușesc să mă odihnesc. Avem în sfârșit un copil cu modulul de somn instalat.
Am continuat apoi cu următoarele cuvinte pe care îmi doresc să nu le fi rostit niciodată:
– Sunt fericită că s-a întâmplat așa și o avem pe Sara, care doarme bine, după Edi, care dormea rău. Cred că dacă era invers intram în depresie.
Am spus aceste lucruri în timp ce copilul se juca și râdea cu ceilalți copii. Nu mi-am imaginat nicio secundă că el defapt asculta ce vorbeam noi la masă. Dar a făcut-o. Și nu a uitat ce a auzit.
Avem o responsabilitate imensă în fiecare moment
Încă de dinainte de a se naște Sara, mi-am rugat apropiații să îi trateze la fel pe copiii mei. Să nu facă niciodată comparații între ei. Dar am făcut-o eu, mama lor. Mi-am făcut puiul să creadă că nu este destul de bun pentru că nu reușește să aibă un somn liniștit.
Copilul meu de 2 ani mi-a dat o lecție valoroasă. Mi-a arătat că el ne vede și ne ascultă mereu.
Copiii copiază ceea ce văd și ceea ce aud. Noi suntem modelele lor, în care ei cred din tot sufletul. Caracterele lor sunt reflexii ale acțiunilor noastre. Comportamentele lor sunt ecoul cuvintelor pe care le spunem despre ei. Noi avem imensa responsabilitate de a desena oglinzile în care își privesc stima de sine. Cu fiecare cuvânt și fiecare gest construim oameni.
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto: pixabay.com