Ai auzit bine! Cel mai greu la al doilea copil e tot cu primul. Să îți explic exact de ce spun asta.
Al doilea copil vine pe lume într-un context în care fratele sau sora mai mare deja există. Acești copii nu înțeleg noțiunea de exclusivitate. Nu cresc cu așteptarea ca atenția să fie 100% concentrată asupra lor. Și cresc în inerția familiei.
Asta nu însemnă că tot ceea ce ține de creșterea unui bebeluș e mai ușor a doua oară. Să nu ne înțelegem greșit! Colicii sunt tot colici, dinții tot dinți și nopțile nedormite la fel de greu de dus. Diferența e că părinții știu la ce să se aștepte și asta face greul mai ușor de gestionat. Ei știu deja că toate greutățile sunt doar etape care trec și vin altele. Au undeva în fundal întipărită ideea că au trăit deja aceste lucruri și au supraviețuit, deci e clar că o vor face și a doua oară.
Așadar, copilul mai mic vine în familie într-o dinamică deja existentă. Impactul este însă resimțit de copilul mai mare. El este cel care simte că îi este luat ceva. Și nu orice. Acel ceva e dragostea și atenția celor mai aproapiați oameni: părinții lui.
Ce putem face ca primul născut să nu se simtă amenințat de al doilea copil?
Recomand multă pregătire înainte de venirea celui de-al doilea copil și multă, multă răbdare după.
Pregătire pentru părinți
Sunt câteva cărți reușite care abordează acest subiect. Cartea care ne-a ajutat pe noi și pe care o recomand cu drag celor ce urmează să devină părinți de doi este Părinți liniștiți, frați fericiți – Dr. Laura Markham.
Pregătire pentru copii
Există cărți pe această temă și pentru copii. Cărțile frumos ilustrate, alături de multe explicații îi pot ajuta pe cei mici să gestioneze mai ușor sentimentele legate de bebeluș. Câteva exemple:
De asemenea, jocurile de rol sunt de ajutor în cazul multor copii. Noi ne jucam cu un ursuleț de pluș căruia îi puneam scutec și îl legănam.
Băiatul nostru a trecut prin mai multe etape după nașterea bebelușei. În primă fază a fost entuziasmat. A așteptat-o acasă cu o jucărie zornăitore aleasă de el. A primit la rândul lui o mașină de gunoi mare de la surioară. A fost foarte fericit și mândru. Cerea să o țină în brațe și l-am lăsat de la început. O așezam pe brațele lui stând pe pat.
Apoi a urmat etapa în care cerea insistent atenția oricărei persoane care avea bebelușul în brațe. A avut și momente când s-a răzbunat pe noi. Diferența dintre copiii mei e de doar doi ani. Cel mare fiind încă mic e foarte dependent de părinți.
Conectare cu cel mare împreună și separat
Sunt câteva lucruri care pot să ajute copilul mai mare să se simtă în continuare iubit și în siguranță.
Primul lucru pe care îl recomand e să existe activități ale părinților doar cu primul născut.
Noi nu am reușit să facem asta foarte des, dar orice încercare contează. Prima dată când am reușit a fost o ieșire la munte. Am fost doar noi doi cu puiul mare și el a fost super încântat de atenția primită. Spre final a început să întrebe de surioara lui și ne-a spus să nu o mai lăsăm la bunici. L-am întrebat de ce. Răspunsul lui a fost: „pentru că e a noastră și o iubim”. Ieșirile acestea doar cu el sunt destul de scurte în cazul nostru. Micuța e alăptată și nu poate sta multe ore departe de mine.
Pe lângă activitățile făcute de amândoi părinții cu cel mare, alocați fiecare timp doar cu el. Noi facem asta seara la culcare. Stăm cu el până adorme, într-o seară eu și în următoarea soțul meu. Atunci ne îmbrățișăm, povestim și ne iubim. Uneori îmi cere să îi cânt. Își amintește cântecelul pe care l-am inventat pentru el când era mic.
Implicarea celui mare în activitățile de îngrijire a celui mic
Relația dintre frățiori se construiește prin interacțiune. Cel mare se simte conectat cu al doilea copil dacă e implicat în îngrijirea lui.
Edi mă ajută să schimbăm scutecul bebelușei. Îi aduce jucării, o plimbă cu mașinuța lui și o îmbrăcăm împreună. Îi arată animale în cărți și o învață cântecele.
Așteptări realiste
Copiii nu se vor iubi doar pentru că sunt frați. Relația dintre ei se construiește în fiecare zi. Gelozia apare instant. Frica de abandon a primului copil e intensă. Noi trebuie să o înțelegem. Noi trebuie să îi ajutăm să o depășească. Doar așa vom crește frați care se iubesc.
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.