Al doilea copil te ajută să retrăiești puțin din bebelușenia primului. Îți amintește lucruri pe care mintea ta le-a abandonat. Lucruri pe care oboseala le-a trimis într-un colț prăfuit de suflet.
Când vezi primul dințișor al omului mic dai fuga în poze și îl cauți pe cel al frățiorului mai mare. Cu fiecare gângureală, expresie, zâmbet, aluneci ușor pe panta amintirilor. Și îl ai cumva, pentru câteva secunde, din nou mic pe năzdrăvanul care acum îți ajunge până la genunchi când îl ridici în brațe.
Și mirosul. O, mirosul divin de lăptic care nu îți mai inunda nările de ceva vreme! Mirosul bebelușului oprește timpul în loc. Te ajută să retrăiești toți pupicii, toate îmbrățișările și îți umple sufletul de ei.
Asta e minunea pe care reușește să o facă al doilea copil. Să oprească timpul în loc pentru câteva clipe.
Dar ce se va întâmpla oare când va crește și el? Cine îți va sta în brațe să-ți aducă aminte? Cine îți va mai arăta că a fost o zi, nu demult, când brațele tale erau mereu pline?
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Imagine de Joshua Choate de la Pixabay