Toți avem nevoie să ne reamintească cineva cât suntem de minunați

Toți avem nevoie uneori să ne reamintească cineva cât suntem de minunați. Și eu am ales să fac asta așa cum știu eu mai bine: în scris.

Soțul meu a alergat azi în primul lui maraton (42km). A mai reușit de trei ori să alerge la semimaraton (21km). Am ajuns la stadion plină de emoții și mândrie și l-am găsit trist. L-au lăsat picioarele dupa 31 de kilometri. Avea în privire un amestec de dezamagire, tristețe și neputință. L-am îmbrățișat și i-am spus că sunt mândră de el. Dar am impresia că nu m-a crezut.

Cel mai important e procesul

Procesul este mai important decât rezultatul. Sună a clișeu, dar e adevărat în mod special atunci când te antrenezi pentru un maraton.

Marele câștig pentru familia noastră a fost faptul că el și-a propus să participe și a tras de el cât a putut. Și atât cât i-au permis viața de familie și munca. Antrenamentele i-au adus sănătate și câteva kilograme în minus. Și probabil i-au adus zile în plus alături de familie. Dar lucrurile acestea se vor vedea mai tarziu.

Și mi-au adus și mie aceleași beneficii. Pentru că, de când l-am cunoscut, el e principala mea motivație de a face sport. Nu am fost niciodată o alergătoare strălucită, dar omul de lângă mine m-a motivat să încerc. Și am ajuns să alerg 15 km într-o sesiune. Nu știu dacă pare mult sau puțin, dar pentru mine e enorm.

Toți avem zile mai grele

A încercat, s-a antrenat, deși era mai ușor să se așeze pe canapea. Are un loc de muncă stresant și solicitant și doi copii sănătoși și gălăgioși care îl intrerup des.

Lucrează de acasă de aproape 3 ani. De 3 ani avem norocul să îl avem lângă noi la masa de prânz pe care mă ajută să o strâng. Uneori printre ședințe pune și hainele la spălat. Și face uneori mult mai mult decât mine. Aș spune că e un partener egal, dar daca e să fiu sinceră, nu e chiar așa. Își asumă mai multe responsabilități decât mine. Se ocupă de acte, facturi, planifică vacanțe și cântărește lucrurile de zeci de ori înainte să ia decizii pentru familie. E organizat. E sârguincios și e harnic.

Dar, mai presus de toate, e iubitor. E un suflet cald și un tată extraordinar. Face față la toate provocările, deși nu îi este ușor. Când l-am cunoscut era trist. Tocmai își pierduse un părinte. Venea după o relație lungă și nu i-a fost ușor să înceapă alta. Dar a făcut-o.

S-a implicat total și a devenit stâlpul familiei noastre. Și copiii îl adoră. Pentru ei, tati e un erou adevărat. A venit azi obosit și cu o medalie la gât și piticii l-au aplaudat. Și s-au bucurat.

Tati e eroul celor mici

Tati e eroul lor și îi învață că e important să trăiești frumos. Să fii activ și sănătos.

Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.

Mă găsești și pe Facebook și Instagram.