Am avut o perioadă foarte grea cu băiatul meu cel mare de când a început vacanța. Parcă oricât ne-am străduit și oricâtă atenție a primit, nu a fost destul.
A fost foarte neascultător, sfidător, agresiv. Am încercat să vorbim cu el în toate felurile. Să avem răbdare, să ne controlăm. Am avut, însă, și multe momente în care am și cedat, am țipat și l-am pedepsit. Au fost zile în care nu a funcționat nimic.
Într-o discuție mai aprinsă i-am reproșat că nu se potolește deși încerc din răsputeri să îl fac să înțeleagă cu vorba bună. I-am spus că nu mai știu ce să mă fac cu el. Că înțeleg că e stresat atunci când e la grădiniță și are un program strict și reguli de urmat, dar acum nu mai înțeleg care e problema. E acasă cu mine și primește la fel de multă atenție ca și surioara lui, poate chiar mai multă.
Am adormit supărați… Apoi mi-a venit o idee.
Ce e destul pentru mine, nu e destul și pentru tine
Miercuri tatăl a pleacat la birou, așa că l-am rugat să o ducă pe micuță la bunici și am rămas doar noi doi acasă. I-am promis că ne vom juca atât cât își dorește și că nu voi lua deloc telefonul în mână. Și așa am făcut. Am fost în parc, am sărit pe trambulină amândoi. L-am plimbat în spinare ca un căluț apoi m-a ajutat să gătesc și să facem curat. Am stat cu el să adoarmă în patul meu și am înotat împreună după somn.
A fost alt copil. M-a pupat, m-a îmbrățișat și mi-a mângâiat mâinile toată ziua. A zâmbit cu tot sufletul și a vorbit politicos.
L-am întrebat dacă i-a plăcut ziua asta doar cu noi doi și mi-a spus:
-A fost frumos, dar mi-a fost un pic dor de Sari.
Azi am fost toți trei la bunici. A continuat să se poarte frumos și a fost foarte afectuos cu surioara lui. Spre seară am revenit acasă și tăticul lui i-a mulțumit pentru că se poartă așa frumos. A fost foarte încântat să audă aceste cuvinte.
Și eu am învățat, din nou, o lecție foarte importantă. Niciodată nu știi cu adevărat cât de gol este paharul cu iubire al celui din fața ta. Suntem diferiți și nu simțim dragostea cu aceeași măsură. Chiar dacă eu credeam că am dat destul, că am dat tot ce am putut, că am împărțit perfect la doi, el nu a simțit la fel.
El avea nevoie de o zi în care iubirea să fie doar pentru el. Și acum paharul lui interior e atât de plin încât dă pe dinafară.
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Imagine de Sherilyn Hawley de la Pixabay