Se vorbește mult despre lucrurile frumoase pe care le trăim atunci când creștem un copil. Am scris și eu de multe ori despre etapele minunate, dar adevărul este că au fost și perioade care mi-am dorit din suflet să treacă repede. Cât mai repede!
Sunt momente foarte grele în viața de părinte și e bine să fim conștienți de ele ca să le putem ține piept.
Alăptarea poate fi extrem de dificilă
Pentru mine, la fel ca și pentru alte multe femei, începutul alăptării a fost foarte greu. A fost greu psihic și dureros fizic. Așa că le înțeleg perfect pe mamele care au ales să le ofere bebelușilor suplimente de lapte praf sau chiar să renunțe la alăptat. E extrem de greu și le felicit pentru fiecare moment în care au reușit să alăpteze, fie ca a fost pentru o zi sau pentru mai mulți ani.
Trăim într-o societate care ne face să ne simțim presate în ceea ce privește alăptarea. Reclamele de la TV, familia extinsă, alte mame, toți se așteaptă să reușim să alăptăm. Mamele au nevoie de toleranță și de discreție. Au nevoie să fie lăsate să facă așa cum simt că e mai bine pentru ele și copiii lor.
Cel mai mult mi-am dorit să treacă nopțile nedormite
Am avut doi copii certați cu somnul. Privarea de somn a fost pentru mine una dintre cele mai dificile părți ale vieții de părinte. Un om obosit cronic nu mai e omul care a fost. Lipsa de somn îi afectează comportamentul, deciziile, capacitatea de a controla ceea ce face și ceea ce spune.
Regresiile somnului ne-au lovit mai rău la al doilea copil. Primul se trezea de foarte multe ori pe noapte în general și nu am resimțit atât de tare regresiile. În schimb fetița a dormit binișor până la regresia de 4 luni care am simțim că ne dă viața peste cap. E ca și cum cineva ne-ar fi schimbat copilul peste noapte.
Vestea bună e că somnul s-a ameliorat după ce i-am înțărcat de noapte. Așadar, dacă sunt pe aici mame buhăite de somn, vreau să le spun să aibă încredere. O să treacă și etapa asta până la urmă!
Adaptarea la creșă și gradiniță e foarte grea
Din punct de vedere emoțional, perioadele de adaptare în colectivitate ale copiilor sunt foarte dificile. Tocmai trecem prin asta cu fetița noastră și prin readaptare cu băiatul și tot ce îmi doresc e să treacă furtuna și să îi văd senini și liniștiți. Lacrimile lor dimineața și privirile care mă imploră să nu îi las acolo în compania unor străini mă răvășesc și îmi lasă un gol în stomac. Sau mai bine zis în suflet.
Dacă aș putea alege o etapă din viața lor pe care să o pot pune pe repede înainte, asta ar fi. Adaptarea la colectivitate. Nimic nu mi s-a părut vreodată atât de greu! Nici înțărcarea, nici plânsul din cauza dinților, nici perioadele cu colici. Nimic nu e la fel de greu ca momentul în care trebuie să pleci de lângă puiul tău în lacrimi. Știu că face parte din proces, dar Doamne! Ce bine ar fi să îi putem scuti de toată suferința!
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto PublicDomainPictures