Am văzut cu toții secvențele cu micul prinț. Copiii de acum sunt atât de norocoși pentru că au șansa să testeze limitele fără frica de a fi loviți sau pedepsiți. Au șansa să cunoască și să înțeleagă lumea fără frică.
Noi nu am avut această șansă. Ne-au oprit chiar părinții noștri care credeau că fac ceea ce e bine. Că ne disciplinează. Ne învață să fim politicoși și să facem ceea ce trebuie. Să tăcem, să fim respectuoși și să ne purtăm așa cum se cuvine. Să știm unde ne e locul și până unde ne e lungul nasului. Altfel ce va zice lumea?
Și ne-au făcut, fără să vrea, să ne temem să vorbim în public. Să ne fie jenă să cerem ceea ce ni se cuvine. Ne-au făcut să fim nesiguri, complexați și timorați. Să acceptăm ceea ce nu trebuie acceptat. Să plecăm capul. Ne-au făcut să închidem ochii și să trăim în lumea lui „merge și așa”.
Pentru ei a fost chiar mai greu decât pentru noi, așa că nu trebuie să îi blamăm. Au copilărit în vremuri în care copiii nu aveau niciun drept la exprimare. Bebelușii erau înfășați strâns și legați cu sfoară ca să nu le crească oasele strâmbe.
Trebuie în schimb să ne bucurăm pentru că noi avem șansa de a face lucrurile altfel. Avem acces la informație sigură și de calitate. Avem cărți, specialiști și consultanți gata să ne îndrume. Și sper că avem puțin mai multă toleranță în fiecare zi.
Cred că momentele din acest filmuleț au fost foarte dificile și stânjenitoare pentru Kate, dar au fost benefice pentru restul lumii. Toți cei care criticau părinții copiilor care aveau un tantrum în public au învățat acum o lecție valoroasă. Copiii sunt copii. Nu contează naționalitatea, culoarea, rangul, sau evenimentul la care participă. Copiii nu au răbdare și asta e perfect normal.
Atunci când un copil are un tantrum nu înseamnă că nu este educat. Își exprimă doar o frustrare pe care nu reușește să o expună într-un alt fel. Părinții sunt datori să îi fie alături. Să îl ajute să înțeleagă și să controleze ceea ce simte. Să îl sprijine așa cum a făcut, plină de grație și eleganță, ducesa de Cambridge în fața unei lumi întregi.
Îmi doresc să nu uităm prea curând aceste imagini pentru că , în final, lumea care zice de rău, e fix lumea care nu contează.
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto: twitter