Această imagine cu livingul casei noastre mi-a rămas întipărită în minte. Îmi amintesc că nu reușeam să vizualizez acest schelet rece cu pereții goi și o băltoacă în mijloc ca pe locul ce avea să devină. Nu îmi puteam închipui că mă voi simți vreodată acasă în acest spațiu. Aveam impresia că ne va fi mereu frig ca în acea zi de februarie.
Alergam zilnic în căutare de materiale de construcții care să fie durabile, să arate frumos, modern și să ne facă să ne simțim fericiți când venim acasă. Ce nu știam pe atunci e faptul că noi construim o casă pentru copiii noștri. Că livingul nostru minimalist avea să devină spațiul lor de joacă. Oglinzile aveau să fie pictate mereu cu urme de degețele. Perdelele să fie folosite pe post de ascunzătoare și scările pe post de tobogan. Nu știam că grinda din living va deveni suport de leagăn și colțarul se va transforma din loc de cuibărit în munte de escalat.
Alegeam parchet și gresie și lustre crezând că acestea ne vor face fericiți, dar fericirea adevărată s-a instalat în casă într-o zi de octombrie. Și nu a mai plecat niciodată. Doi ani mai târziu într-o zi de noiembrie a primit întăriri.
Casele cu copii mici sunt cele mai frumoase, chiar dacă au pereții murdari
Parchetul s-a deteriorat pe ici pe colo, având urme de lovituri de la cine știe ce jucărie. Pereții s-au mai murdărit. Măsuța din living are marginile ciobite. Le vom repara. Vom renova cândva, dar nu ne mai grăbim.
Bucătăria este făcută ca să gătim împreună. Masa așteptă să ne strângem în jurul ei. Insula din bucătărie așteaptă să fugim pe lângă ea și ușile suportă să fie trântite din când în când. Am acceptat ideea că acum e spațiul lor. E momentul să se joace împreună și noi să ne topim de drag.
În curând vor crește și toate lucrurile vor sta la locul lor. În curând vom privi la poza de azi cu melancolie și dor în timp ce ne vom odihni pe noul colțar pe care nu se va mai cățăra nimeni. Poate doar pisica, dacă va mai putea. Aceștia sunt anii de trăit cu iubire și de păstrat în suflet. Acestea sunt amintirile de neprețuit. Acestea sunt nopțile fără somn și zilele cu cearcăne și zâmbete.
Pentru asta am muncit. Și a meritat, chiar dacă nu reușim să păstrăm totul așa cum era la început.
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.