Acolo unde pui o sămânță de bunătate, într-o zi, când te aștepți mai puțin va răsări o floare minunată. De după buruieni ca gelozia, furia, nesiguranța, apare timid o floare de iubire.
Mă simt foarte rău. Am o viroză respiratorie care mă chinuie. Soțul meu și Edi sunt și ei bolnavi. Sara a plâns toată dimineața și a tras de mine. Nu am reușit nicicum să mănânc micul dejun. Când eram pe punctul de a strânge masa gândindu-mă că voi mânca ceva după ce o pun pe micuță la somn s-a întâmplat ceva neașteptat.
Edi m-a rugat să îl duc la baie să se spele pe mâini. Apoi a plecat la jucării și a luat mașina mare și pe surioara lui de mână și mi-a spus:
-Mami, mănâncă liniștită că mă joc eu cu Sari ca să nu mai plângă.
Aceste cuvinte poate că nu par mare lucru, dar orice părinte de doi care face toată ziua pe arbitru între copii poate să înțeleagă însemnătatea lor.
Am mâncat cu barba tremurând de emoție în timp ce pe fundal se auzea: – Buuum, buuum. Haide aici iubită mică! ( îi spune așa pentru că ne aude pe noi). Mami mănâncă și apoi vine la noi.
Vă spun sincer că e greu să crești doi copii mici, dar în zile ca aceasta realizezi că merită tot efortul.
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.