Tot ce-mi doresc de ziua mea e timp. Timp să mă bucur de toate darurile pe care mi le-a dat viața și de oamenii din jurul meu. Am părinții bine, un soț minunat și doi copii sănătoși. Sunt norocoasă să am un loc pe care îl numesc acasă și familia la care am visat. Am totul și în același timp, am o teamă constantă de nu pierde ceea ce am realizat. Dar și acesta este un lucru bun.
Teama sau frica într-o măsură normală este sănătoasă. E ceea ce ne ajută să rămânem în viață, să fim conștienți, alerți și recunoscători. Evenimentele din ultimii ani, pandemia și războiul de lângă noi, ne-au trezit la realitate și ne-au făcut să conștientizăm cât de repede se pot schimba lucrurile.
Toate lucrurile se întâmplă cu un scop
Azi împlinesc 33 de ani. Ultimele aniversări m-au prins acasă lângă familia mea. Sunt genul de persoană care simte mereu nevoia să realizeze ceva. Nu-mi place să simt că timpul trece degeaba. Îmi era teamă că anii în care voi sta acasă cu copiii vor însemna că profesional și chiar intelectual am rămas undeva suspendată în timp.
Încă am această teamă latentă, dar încerc să o depășesc. Fiind mamă am învățat că într-un fel sau altul lucrurile se așează întotdeauna. Știu că tot ceea ce am învățat în anii aceștia, mă va ajuta și după ce mă voi întoarce la muncă.
Mi-a fost teamă de naștere și de faptul că nu voi ști ce să fac după venirea bebelușului, dar am reușit. Mi-a fost teamă de o nouă sarcină cu un copil acasă. A trecut cu bine. Mi-a fost teamă că nu voi fi o mamă destul de bună pentru amândoi, dar învăț alături de ei în fiecare zi.
Și acum mi-e teamă să mă întorc printre adulți, pentru că regulile lor, uneori absurde, nu se aplică în lumea celor mici.
E un timp și o oportunitate pentru orice
Am învățat că deși uneori nu înțelegem de ce, lucrurile se întâmplă așa cum ar trebui să se întâmple.
Înainte să mă angajez la compania la care lucrez și în prezent, am fost la o serie de interviuri în altă parte. Îmi doream extrem de mult să reușesc și am suferit o mare dezamăgire când nu am fost recrutată de către ei. Apoi a venit oportunitatea de a schimba total domeniul meu de activitate. Asta mi-a schimbat până la urmă și viața. Așa l-am cunoscut pe omul care după un an și jumătate mi-a devenit soț. Apoi am devenit părinți.
Viața de mămică m-a învățat multe lecții valoroase. Am învățat că bagajul cu care vii de acasă nu e niciodată mai important decât atunci când ai copii. Și asta pentru că bagajele tale și ale partenerului tău sunt cele care vor trece în spinarea copiilor voștri. Și nu îți vei dori nimic mai mult decât să te asiguri că ei vor duce în spate doar lucrurile bune, nu și povara celor rele și atât de greu de înlăturat.
Azi îmbrățișez cu drag tot ce vine înspre mine și îi cer timpului să fie îngăduitor.
Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto: Adrian Sucilă