Există stuații inimaginabile în care se pune problema de a alege între a salva viața mamei sau a copilului ei. Orice mamă capabilă să ia această decizie își va dori să fie salvat copilul, chiar dacă știe că asta înseamnă să crescă fără ea. Pare dur, greșit chiar, dar mama nu se poate alege niciodată pe ea. Nu poate pentru că dragostea mamei pentru puiul ei e mai profundă decât orice altceva pe lume.
Dragostea mamei e altruistă
Dragostea mamei e altruistă, totală, ireversibilă și absolută. Mama îsi iubește copilul mult mai mult decât se iubește pe ea însăși. Dragostea mamei e sacrificiu. E o dragoste cum nu e alta.
Singurul mod în care ai putea înțelege profunzimea acestui sentiment ar fi dacă ai rupe o bucățică din tine. Apoi ai pune-o în mijlocul ființei tale. I-ai face loc să crească atât cât ar avea nevoie. Ai face asta chiar dacă te-ai simți strivit pe interior. Și ai suporta greața, durerile, greutatea și lipsa de somn pentru mica bucățică din tine.
Ai aduce apoi acest suflețel pe lume și l-ai hrăni din trupul tău. L-ai proteja cu tot ce ai tu și l-ai purta în brațe. L-ai veghea necontenit și ai suferi de mii de ori mai mult decât el dacă ar fi bolnav. Ai învăța să îi fi infiermieră la nevoie. Ai ști mereu ce e mai bine pentru el, chiar dacă asta înseamnă mai rău pentru tine.
Și ai fi nevoit să crești odată cu el. Să îi dai totul atunci când are nevoie și apoi să te dai la o parte când îți va cere asta. Și totuși să fii mereu pregătit să fi lângă el dacă te cheamă.
Singurul mod în care ai putea înțelege dragostea mamei ar fi să devii mama cuiva. Pentru că atunci când ești mama cuiva, te transformi și tu în altcineva.
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.