Soțul meu mi-a spus cam îngrijorat zilele trecute că sectorul în care ne desfășurăm noi activitatea pare să nu-și mai revină, deși speram că o va face. Ne gândeam oare ce am putea face peste câțiva ani, dacă nu putem continua în acest domeniu. Am adormit cu acest gând.
Apoi mi-am amintit de câte ori am mai avut gânduri similare. Când am luat casa, ne gândeam oare cum vom face să o plătim. Când a venit copilul ne gândeam cum o să ne descurcăm cu micul omuleț. Apoi când a venit al doilea copil, aveam o mie de gânduri. Cum Îi culcăm, cum ne organizăm, cum călătorim, cum, cum, cum? Și știți care este răspunsul la toate aceste întrebări?
E atât de simplu! Ne adaptăm. Ne dăm seama pe parcurs. Pentru că asta este, de fapt, viața. Un lung șir de adaptări, ajustări și soluții la problemele apărute. Și asta a spus-o un om cu o inteligență infinit mai mare decât a subsemnatei, Albert Einstein.
Citez:”Măsura inteligenței e dată de capacitatea de schimbare și adaptare.” Asta ne-a adus pe noi, oamenii, aici unde suntem acum. Puterea noastră de a ne adapta. Sigur, că am făcut-o cu teamă, dar teama e sănătoasă. E ceea ce ne ține în frâu și nu ne lasă să ne aruncăm cu capul înainte. Așa că data viitoare când ai frământări și temeri, gândește-te la ce îți spun acum:
Va fi bine! Te vei descurca! Suntem făcuți ca să ne adaptăm.
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Imagine de Jill Wellington de la Pixabay