Sună ciudat? Să vă spun ce dimineață glorioasă am avut.
M-am trezit la 7:30 în sunet de chicoteli de bebeluș. A fost prima noapte cu doar două treziri după muuult timp. Am zâmbit, mi-am lăsat soțul să schimbe copilul și am făcut un duș minunat. Toate bune până am ajuns jos unde mă aștepta cafeaua și bebelușul zâmbareț. Asta până m-a văzut, apoi s-a declanșat iadul. Urlete, plânsete, tras de păr, până am reușit cu greu să scot sânul. A urmat un alăptat la fel de tumultos, timp în care am reușit să iau câte o gură întreruptă din minunata cafea cu care mă aștepta tati. Până am finalizat operațiunea alăptarea, soțul meu la fel de drăguț a făcut omletă pentru noi, dar a uitat să pregătească ceva și pentru bebe. Nu știu cum sunt alții, dar al meu băiat e atât de pofticios încât e imposibil să te pui la masă fară să ai ceva pregătit și pentru gurița lui. Am pus repede un ou la fiert și am curățat puțin avocado și o nectarină să încropesc rapid un mic dejun pentru omuleț. Cele 10 minute în care a fiert oul au fost infinite. A plâns puiul cu hohote în timp ce noi cântam, dansam și îi arătam jucării fel de fel.
Am reușit să pregătesc într-un final mâncărica băiatului și să îl așez în scaunul lui. Soțul a plecat la birou și am rămas noi doi să ne savuram micul dejun, al meu rece și al lui numai bun. A înfulecat rapid tot ce aveam în bol, fară să îmi permită să înghit și eu ceva și a început din nou să plângă.
Am reușit cumva să mănânc câte ceva, timp în care Edi mi-a pregătit ceva în scutec. În ziua precedentă am scapăt cam mult usturoi în prânzul lui, pe care l-a mâncat, dar s-a răzbunat acum cu vârf și îndesat. Omul meu mic la 8 luni e zdravăn, are aproape 10 kilograme și fiecare schimbat de scutec și spălat e cu lupte grele. Am reușit până la urmă să finalizez operațiunea și l-am lașat pe jos că să curat baia și bucătăria. Asta a declanșat o nouă aventură. De când a învățat să mearaga tărâș, gonește până la perdele și trage de ele cu toată forța. După ce m-am săturat de câte ori l-am luat de acolo, și-a îndreptat atenția spre, ghiciți ce? Priză!
Aveam în plan de ceva vreme să mergem să cumpăram toate cele necesare pentru pregătirea casei pentru un bebe mobil, dar dibăcia cu care și-a îndreptat degețelele spre priză m-a luat prin surprindere. Gata cu statul pe jos, l-am luat în sistem, ca să reușesc să îmi fac treaba cu el agățat de mine. Cum l-am lipit de pieptul meu, surpriză! Încă un scutec plin și o luptă pe masa de schimbat. M-am uitat la ceas și am răsuflat ușurată! Era 10:15, și primul somnic al zilei se apropia. L-am dus pe pui în patul lui, l-am băgat în sacul de dormit și spre marea mea bucurie s-a întins și a adormit instant.
Am coborât într-un suflet și mi-am făcut o cafea slabă cu mult lapte. De obicei beau doar o cafea pe zi ca să nu risc să îi afectez somul de la prea multă cofeină. Azi am simțit că merit o excepție. Am ieșit apoi pe terasa în spatele casei unde m-am așezat victorioasă să ascult muzica escavatorului hidraulic cu picamer. Stăm pe o stradă privată și vecinului de mai sus de noi i se inundă garajul de fiecare data când plouă, așa că a decis să spargă strada și să o refacă. Știți ce am descoperit?
Daca iți oferi un moment să simți ritmul, sunetul sacadat al picamerului e chiar relaxant 🙂
Cu drag, Ioana.