Timpul trece pentru fiecare dintre noi într-un ritm amețitor, dar parcă e cel mai necruțător cu părinții. Parcă nici nu apuci să clipești și bebelușul tău se transformă într-un copilaș independent. Nimeni nu are un etalon mai autentic al trecerii unui an decât un părinte care își aduce nou-născutul acasă.
Cum trece timpul pentru părinți
În viața unui om matur, un an poate trece cu schimbări mai multe sau mai puține, cu realizări sau eșecuri și poate zbura uneori insesizabil. Pentru o mamă sau un tată însă, un an din viața bebelușului înseamnă un univers. E materializarea transformării unei ființe dintr-un pumn de oscioare cât o pâinică într-un omuleț cu doleanțe, voce și personalitate.
E procesul de modificare a stilului de viață, a spațiului și a programului său în funcție de micul om. Un an din viața unui proaspăt părinte e de fapt, începutul unei vieți noi. O viață în care el nu mai are rolul principal, dar îl cedează cu dragoste și dăruire.
Lupta unui părinte cu timpul e însă paradoxală. Atunci când copiii sunt mici așteptăm cu nerăbdare fieare etapă nouă. Primele reacții, primele gângureli care devin primele cuvinte, primii pași sau primul te iubesc rostit de copilul nostru. Fiecare etapă este primită cu entuziasm și mândrie.
Fiecare etapă din dezvoltarea unui bebeluș e uimitoare!
La rândul nostru, eu și soțul meu ne-am bucurat enorm când băiatul nostru a făcut primii pași nesusținut și am împărtășit asta cu cei dragi. Privind înapoi aceștia au fost și primii lui pași spre independență. Cu fiecare pas de bebeluș e mai departe de brațele mamei și ale tatălui. E tot mai curios, mai nerăbdător și mai dornic să cunoască lumea și să testeze limitele. Acesta e un lucru minunat!
Îmi doresc enorm să ne bucurăm alături de el pentru fiecare descoperire și să fim mândri că am dat lumii o minune de copil. Să nu uităm niciodată că dragostea dintre noi și copilul nostru nu se micșorează pe măsură ce el crește. Legătura dintre noi e la fel de puternică, deși nu mai doarme cuibărit pe pieptul nostru.
Azi, mai mult ca oricând îmi doresc să realizăm cât de prețioase sunt aceste clipe irepetabile și să transformăm timpul într-un prieten drag, pentru că el ne aduce un rid în plus, dar și o clipă memorabilă. Ne presară fulgi de nea în păr dar și lumină în suflet. Timpul e al nostru și doar noi hotărâm ce facem cu el. Noi hotărâm dacă îl imbrățișăm și dansăm în ritmul amintirilor de neuitat sau îl irosim în zile identice care fug una după cealaltă până la finalul vieții.
Hai să umplem timpul de amintiri fericite și nu de regrete! Hai să trăim tot ce putem de azi înainte și nu să regretăm tot ce nu am făcut ieri! Să ne bucurăm de copiii noștri și să ne iubim părinții cât încă sunt lângă noi.
Și când timpul se va scurge, să ne bucurăm că nu a trecut în zadar.
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Imagine de xaviandrew de la Pixabay.