Știi gândul acela: „ce a fost în capul meu când am vrut copii?” nu te rușina dacă îți trece prin minte. Toate îl avem uneori, doar că nu toate recunoaștem. Noi, cele care nu trebuie să părem perfecte pe instagram, care suntem nepieptănate de 3 zile și ne bem cafeaua rece, noi te înțelegem. Știu și eu cum e să stai o oră să te maimuțărești lângă o oliță în speranța că va începe să miroasă urât sau cum e sa îți pierzi orele făcând cea mai sănătoasă mâncărică și mai apoi să o vezi scuipată pe podea. Știu cum e să strângi jucăriile de mii de ori și tot să te simți rușinată atunci când te vizitează cineva pentru că te uiți în jur și ai impresia că a explodat livingul.
Dacă treci pe lângă mine îmbujorată de la efort și cu părul ciufulit trăgând după tine un copil care urlă, promit să nu te judec. În schimb am să îți zâmbesc cald și am sa te fac să simți că nu ești singură. Si tu vei ști la rândul tău că eu sunt mamă, chiar dacă ar fi să ne întâlnim când sunt aranjată și nu am copilul cu mine.
Dragi mămici de pretutindeni, haideți să fim complici în privința aceasta. Hai să ne încurajăm reciproc orice alegeri am face! Sunt destui care să ne judece. O fac pentru că nu înțeleg, chiar dacă sunt bine intenționați.
Chiar zilele trecute vorbeam cu soțul meu despre un episod din trecut. Înainte să fim părinți am primit vizita unui cuplu de prieteni care aveau un băiețel năzdrăvan de vreo doi ani. În timpul acestei vizite băiatul ne-a întors casa pe dos. După plecarea lor, noi am rămas cu impresia că ei nu pot să își controleze copilul și că nu au autoritate asupra lui. A venit rândul nostru să ne vizităm finii care așteaptă un băiețel. Ne-am îmbracat frumos, ne-am luat vlăjganul de un an și două luni și am pornit spre ei. La finalul vizitei noastre apartamentul lor arăta ca după război. Oricât am încercat să îl ținem ocupat nu am reușit să îi deturnăm atenția de la tot ce putea trage pe jos și sparge. După ce am plecat de acolo soțul meu m-a întrebat dacă îmi aduc aminte cum a decurs vizita prietenilor noștri în urmă cu doi ani. I-am spus că da. Apoi a exclamat: Edi a fost de două ori mai rău! Noroc că fina noastră este însărcinată deja, altfel cred că o speriam și nu mai făcea copii.
Dar aceasta e frumusețea meseriei de părinte. Deși e foarte greu uneori, nu ai schimba asta pentru nimic in lume. Știi ce înseamnă să fii mamă? Să ai mereu sentimente contradictorii. Să te uiți pe geam dimineața și să vezi totul alb și să nu știi dacă să te bucuri că scoți copilul la zăpadă sau să te îngrozești de lupta de a-l băga și mai apoi scoate din hainele groase. Să te bucuri că în sfârșit a adormit dar să îți vină să îl pupăcești tot când vezi ce dulce e când doarme. Să aștepți ora lui de culcare ca pe ziua de Crăciun și să te uiți apoi la poze cu el în timp ce doarme.
Uneori simți că îți e dor de viața de dinainte de copii, de timpul tău, de experiențe noi, de toate lucrurile care erau atât de simple si firești înainte și azi par imposibile. Te înțeleg. E firesc să îți fie dor. Ai doar puțină răbdare. Timpul zboară și înainte sa apuci să realizezi timpul va redeveni al tău și îți va fi dor de zilele pe care le trăiești acum.
Image by 🎄Merry Christmas 🎄 from Pixabay