Socializarea este o componentă esențială în dezvoltarea armonioasă a oricărei ființe umane. Introducerea copiilor mici în colectivitate e o etapă încărcată de emoții pentru orice părinte. Adaptarea poate să fie grea pentru cei mici și cei mari în egală măsură. Adaptarea în colectivitate a copiilor care și-au trăit prima parte a vieții izolați din pricina pandemiei e deosebit de încărcată de emoție pentru părinți. Niciun părinte nu ar vrea vreodată să audă că al său copil a fost mușcat sau a mușcat pe cineva, dar aceste lucruri se întâmplă frecvent.
Ce pot să fac atunci când copilul meu a fost mușcat sau a mușcat pe cineva?
Edi va merge la creșă din toamnă și are mici episoade de furie și agresivitate caracteristice copiilor mici. În încercarea de a înțelege mai bine acest comportament și de a preîntâmpina posibile episoade neplăcute în colectivitate, am vorbit cu Mihaela Selescu, psihoterapeut care mi-a explicat ce e de facut atunci când copilul mic este agresat sau este agresiv cu alți copii.
Curaj Mami: Mihaela, vreau să încep prin a-ți mulțumi pentru disponibilitatea de a răspunde la aceste întrebări importante pentru părinți. Poți să îmi vorbești puțin despre activitatea ta?
Mihaela Selescu: Sunt psihoterapeut cu formare în psihoterapii cognitive și comportamentale și terapia schemelor cognitive. Sunt pasionată de parenting și educație. Chiar am lucrat timp de un an ca și educatoare la o grupă mică.
Cred că e important să înțelegem dezvoltarea copiilor pentru a-i ajuta să crească armonios. Sunt multe practici care se perpetuează de la o generație la alta și care sunt destul de dăunătoare pentru dezvoltarea socio-emoțională a copiilor. Putem să schimbăm acest lucru prin informare și prin a învăța noi, adulții, cum să facem față anumitor emoții intense sau situații dificile.
Curaj Mami: Ca să înțelegem ce e de făcut în caz că avem un copil care a fost mușcat sau agresat în colectivitate sau avem un copil care are tendința de a fi agresiv, în primul rând trebuie să întelegem de ce apare acest comportament la copiii mici. De ce mușcă, zgârie sau ciupesc unii copii?
Mihaela Selescu: Într-adevăr, este important să înțelegem de ce apare un anumit comportament pentru a ști ce soluții sunt mai potrivite în acel caz. Sunt mai multe explicații posibile pentru aceste comportamente problematice. De multe ori ne gândim că au fost preluate pentru că au văzut pe cineva făcând asta. Și da, în unele cazuri copiii învață aceste comportamente pentru că le observă la altcineva. Uneori părinții mușcă sau ciupesc copilul într-un mod nedureros, de drag, în joacă. Dar de multe ori explicația este alta și este nedrept să presupunem că este automat vina părintelui. Nici părinții care au comportamentele acestea nu pot fi învinovățiți. Cel mai probabil nu își dau seama că printr-o astfel de joacă, copiii pot ajunge să repete comportamentul cu alți copii.
Copiii micuți explorează folosindu-și gura și bagă diverse jucării sau obiecte în gură pentru a le studia. Atunci când le dau dinții îi ajută să muște ceva pentru a-și liniști durerea de gingii sau disconfortul. Alteori, descoperă cum se simte să muște sau să ciupească și le place senzația. Copiii micuți (sub 3-4 ani) nu își dau seama că îi rănesc pe ceilalți, nu se pot pune în locul lor. Încă nu au abilitatea de a înțelege perspectiva altcuiva.
O altă cauză posibilă a mușcatului, zgâriatului sau ciupitului este inabilitatea de a-și cere nevoile și de a-și exprima frustrarea. Preșcolarii încă nu au abilitățile verbale necesare să se exprime, nu știu să ceară ce au nevoie și se frustrează când nu primesc ceea ce își doresc. Nu au nici abilitatea a-și gestiona singuri emoțiile intense. Este foarte la îndemână pentru ei să recurgă la comportamente agresive pentru a obține ce vor. Nu pentru că sunt răi, agresivi sau needucați, ci pentru să sunt copii. Creierul lor înca mai trebuie să se dezvolte pentru a-i ajuta să își controleze reacțiile, să se exprime și să înțeleagă perspectiva celuilalt. În plus, au nevoie să vadă exemple sănătoase de alternative de rezolvare a problemelor și să li se ofere și contexte pentru a le exersa.
Curaj Mami: Cum ar trebui să gestioneze situația un părinte care observă sau este informat de către educatori că fiica sau fiul său a fost mușcat, zgâriat sau agresat în vreun fel de un coleg la creșă sau la grădiniță?
Mihaela Selescu: Îmi dau seama că e greu să primești o astfel de veste și că părinții se îngrijorează pentru siguranța celor mici. În gestionarea unei astfel de situații contează mult interpretarea pe care o dăm celor întâmplate. Dacă ne concentrăm pe a găsi vinovați și pe a-i pedepsi, nu va fi o situație ușoară și nici nu vom ajunge la o soluție viabilă. Este util să înțelegem că cei mici nu recurg la astfel de comportamente pentru că sunt răi sau needucați. Nu ajută nici să ne certăm cu părinții copilului care a mușcat/ciupit/zgâriat. Cel mai util ar fi să se ajungă la o soluție pentru oprirea acestor comportamente prin colaborarea cu educatorii și ceilalți părinți.
În plus, părinții copilului mușcat/ciupit/zgâriat pot să povestească cu propriul copil despre ce poate face acesta pentru a se proteja sau pentru a cere ajutor în situații în care are o astfel de problemă. Copiii care simt că sunt deranjați de o acțiune a unui coleg pot spune fraze ca: „Nu îmi place!/Mă doare!/Nu pot să te las să mă rănești!”.
Curaj Mami: Dar în cazul în care propriul copil are acest comportament, ce poate face părintele să îl ajute să renunțe?
Mihaela Selescu: Este important să nu pedepsim copilul, să nu țipăm la copil și să nu îi facem același lucru pentru a ”vedea că doare”. Aceste strategii nu îl învăță pe copil să fie blând cu alții, să ceară frumos ce vrea, să spună ”nu”, ci îl învață fix opusul: că e în regulă să fie agresiv. Deși poate părea contraintuitiv, copiii, chiar și atunci când au comportamente nepotrivite, au nevoie să se simtă iubiți și în siguranță. Nu înseamnă că încurajăm copilul să îi rănească pe alții sau că îl încurajăm să repete acțiunea. Îi comunicăm clar faptul că acel comportament e nepotrivit, îi rănește pe alți copii.
În primul rând, mergem împreună cu copilul să liniștim copilul rănit și să îi arătăm că trebuie să fim blânzi cu ceilalți. Încercăm apoi să ne dăm seama din context de ce a fost agresiv cu celălalt copil și îl ajutăm să exerseze o alternativă. De exemplu, dacă copilul mușcă pentru că îi place senzația, îi oferim o jucărie sau un obiect pe care poate să îl folosească în acest sens și îi explicăm că nu e în regulă să muște oameni, dar că poate să muște o jucărie anume.
Dacă mușcatul sau ciupitul apare din frustrare, îi putem arăta copilului alte moduri de a-și rezolva problemele: să se folosească de cuvinte; ”sunt supărat pe tine!”, să negocieze schimbul de jucării, să ceară ajutorul unui adult.
Ajută dacă încercăm să prevenim episoadele în care copilul mușcă sau ciupește observând comportamentul copilului în contextele în care are tendința să o facă și să intervenim rapid pentru a-i arăta că nu suntem de acord cu comportamentul:”Nu e în regulă să muști.”. Pentru copiii micuți care încă nu vorbesc putem oferi alte alternative de joacă: ”vrei să te joci la nisip sau vrei să ne jucăm cu mingea?”.
În plus, mai puteți apela la cărți pentru copii care adresează aceste probleme și la jocuri de rol cu copilul, în care îl ajutați să exerseze cum să ceară lucruri, să exprime ce vrea și să negocieze schimburi de jucării.
Curaj Mami: În orice situație dificilă părinții și educatorii ar trebui să colaboreze imediat. Care ar trebui să fie aportul educatorilor? Agresivitatea copiilor poate să fie corectată doar de către părinți sau e și responsabilitatea educatorilor?
Mihaela Selescu: Colaborararea cu grădinița trebuie să fie permanentă. Copiii nu se comportă la fel acasă ca și la grădiniță. Există alte reguli, alt context și altă relație cu părinții și educatorii. Este nevoie de implicarea educatorilor în corectarea acestui comportament și în susținerea copilului să dezvolte alternative mai sănătoase. Copilul petrece câteva ore bune pe zi la creșă sau grădiniță, este pus într-un context în care nu este pus acasă: să se joace cu alți copii, să împartă jucării și atenția adulților.
Părintele nu poate corecta singur un comportament care apare în colectivitate și are nevoie de ajutorul educatorilor. Nici educatorul nu este 100% responsabil de corectarea acestui comportament. E nevoie de o muncă în echipă. Educatorul poate să fie mai atent la copiii la care au observant reacțiile acestea pe de-o parte pentru a preveni alte incidente, pe de altă parte pentru a oferi o alternativă copilului care mușcă/ciupește sau zgârie în funcție de ce nevoie încerca copilul să își satisfacă atunci când a recurs la aceste ”strategii”.
Curaj Mami: Într-o astfel de situație părinții copiilor implicați ar trebui să discute în mod direct, sau e mai bine ca educatorul să fie un mediator?
Mihaela Selescu: Dacă evenimentul se întâmplă la grădiniță, în timpul programului este nevoie de implicarea educatorului în această discuție. Educatorul este cel care a fost prezent și le poate explica părinților contextul. În plus, e firesc ca părinții aflați de oricare parte să simtă anumite emoții intense. Părinții copilului care a fost rănit probabil vor fi furioși și își vor face griji pentru siguranța copilului lor. Părinții copilului care a apelat la comportamentul agresiv probabil se vor simți rușinați, vinovați că s-a întâmplat acest lucru și de asemenea, se pot îngrijora că se va repeta incidentul. Educatorul poate oferi părinților o perspectivă mai puțin încărcată emotional și se poate concentra pe cum ar putea lucra împreună pentru a preveni o repetare a incidentului.
Curaj Mami: Având în vedere faptul că actuala generație de copii care intră în colectivitate a avut o lungă perioadă de izolare din cauza pandemiei, cum ar trebui să fie pregătiți de părinți pentru o acomodare cât mai lină?
Mihaela Selescu: Este o perioadă mai atipică în care copiii nu au putut să învețe unele abilități necesare pentru a se descurca în comunitate. Cred că i-ar ajuta pe cei mici să aibă contexte în care să socializeze cu alți copii și să-și dezvolte abilitățile de relaționare. Puteți organiza întâlniri cu alți copii cunoscuți pentru a corecta posibile comportamente problematice și pentru a le încuraja pe cele sănătoase.
Curaj mami: Mulțumesc mult pentru răspunsuri! Sperăm să ajute cât mai mulți părinți. Unde te pot găsi în caz că vor să discute mai multe cu tine?
Mihaela Selescu: Cu mare drag! În ceea ce privește lucrul cu părinții, colaborez cu Bianca Chețan la Burtici fericite, unde organizăm evenimente pentru părinți și părinți în devenire. Am și cabinetul meu individual de psihologie, unde lucrez cu adulți, adolescenți și consiliez părinți ai copiilor mici pe probleme de parenting. Ma puteți găsi pe pagina de Facebook Psiholog Mihaela Selescu.
Alte idei, trucuri și secrete găsești aici.