Nu vreau să fac politică. Nu vreau să fac speculații. Nu vreau să vorbesc despre bombe.
Nu vreau îmi imaginez cum e ca în jurul tău să cadă bombe. Sunt doar o mamă de copii mici din Cluj care se gândește cu groază la o mamă de copii mici din Kiev. Mă doare sufletul pentru sufletul lor. Îmi strâng copiii în brațe și mă gândesc cu groază că brațele mamei, cel mai sigur loc pentru un copil, NU sunt de ajuns ca să-l protejeze.
Îmi strâng în brațe soțul si mă gândesc cu spaimă la mamele care se tem pentru viața taților copiilor lor.
Mă uit la tot ceea ce am realizat împreună, la cuibul nostru pe care îl numim acasă și mă gândesc cum fix în acest moment, mii de oameni părăsesc siguranța caselor lor și pleacă spre necunoscut. Pleacă să-și salveze familia, cu milioane de temeri, pleacă să-și salveze viața.
E groaznic ceea ce se întâmplă. Războiul nu a adus nimic bun niciodată.
Tot ce putem face e să îmbrățișăm, să iubim, să apreciem tot ceea ce încă mai avem. Să facem toate lucrurile pe care o mamă din Ucraina nu poate să le mai facă. Și să trimitem un gând bun înspre cei aflați în primejdie.
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto: pixabay