Nu există om care poate să facă educație cu blândețe de fiecare dată
Cel mai important lucru pe care vi-l pot spune despre conceptul de educație cu blândețe, este că nimănui nu îi iese de fiecare dată și asta este OK! Aș putea să jur că nici măcar doamnei Urania Cremene, dar o rog să mă contrazică dacă greșesc.
Creșterea copiilor e poate cel mai dificil lucru pe care l-am făcut în viața mea. Copiii scot la lumină părți ale tale pe care nu ți-ai imaginat vreodată că le ai. De asemenea, cred că poți ajunge să îți cunoști și înțelegi cu adevărat părinții, doar atunci când crești propriul tău copil.
Comportamentul părinților noștri influiențează extrem de mult modul în care ne creștem copiii. Fie că încercăm să aplicăm lucrurile bune sau să evităm greșelile lor, modul în care am fost crescuți atârnă greu.
Și asta e minunat și provocator în același timp.
Simplu fapt că citești aceste rânduri, înseamnă că ești un părinte bun
Am stabilit deja că toți greșim. Să conștientizezi asta e ca o gură de aer curat. Dar ce e important, e ca asta să nu fie motiv să fim delăsători. Sigurul mod în care conștientizarea e un pas înainte, e să aibă și o consecință.
Și faptul că tu citești despre educația cu blândețe este această consecință.
Asta înseamnă că îți pasă. Asta înseamnă că încerci să fii un părinte mai bun. Chiar dacă mâine e posibil să cedezi din nou, te rog să nu uiți că progresul vine cu pași mici.
Nu te învinui. Învață împreună cu puiul tău. Copiii sunt diferiți. Poate unele metode funcționează perfect cu copilul vecinei, dar dau greș în cazul vostru. E în regulă. Faceți lucrurile în ritmul vostru.
Tot educație cu blândețe e și atunci când greșești, dar îți ceri scuze
Repetă cu mine: „Nu e un semn de slăbiciune să îi ceri scuze copilului tău atunci când greșești!”
Știu că e greu, pentru că noi nu am fost crescuți așa. Dar faptul că un adult admite că a greșit și își asumă greșeala e o lecție de neprețuit pentru copilul său.
Suntem oameni cu limite și probleme. E perfect natural să ne enervăm și să nu reușim să ne controlăm mereu. Copilul are nevoie să audă aceste cuvinte:
„Te rog iartă-mă. Si oamenii mari greșesc, dar (te-am rugat de 100 de ori înainte să tip!) „
STOP. Fără niciun dar. Scuzele au valoare doar dacă sunt scuze sincere, fără nicio motivație a comportamentului. Știu că e greu, dar… (v-ați prins voi) 🙂
Acum că am stabilit asta, hai să încercăm din nou:
„Te rog iartă-mă. Si oamenii mari greșesc. M-am supărat și am țipat la tine. Promit că data viitoare voi încerca să am mai multă răbdare. „
Și ce mai funcționează în cazul băiatului meu, e implicarea lui în soluționarea conflictului.
„Spune-mi te rog, cum vrei să îți vorbesc data viitoare ca să nu mai ajungem să ne certăm?”
Presiunea din jur e copleșitoare, dar lucrează în avantajul copiilor
Presiunea din jur poate să fie foarte greu de gestionat și de suportat. Faptul că acum există atât de multe surse de informare și modele de urmat, te face să te simți obligat să fii un părinte perfect. Toată această presiune devine agasantă și copleșitoare.
E enervant, chiar insuportabil uneori, dar vestea bună e că, deși nu vei reuși niciodată să fii un părinte perfect, presiunea asta lucrează în beneficiul copilului tău. Faptul că tu reușești să conștientizezi lucruri pe care generații de părinți dinaintea ta nu le cunoșteau și ÎNCERCI să folosești alte metode, e un pas uriaș înainte!
Dacă ai reușit să tratezi un tantrum din cinci cu blândețe, calm și răbdare și ați ajuns unul în brațele celuilalt la final, e un câștig imens pentru puiul tău. Dacă ai reușit să negociezi cu el și nu ai ridicat tonul, nu l-ai amenințat sau pedepsit, ai făcut o treabă minunată!
Și știu că ai auzit asta de o mie de ori, dar ți-o mai spun încă o dată:
Ești cel mai bun părinte pentru copilul tău, pentru că nimeni nu o să-l iubească vreodată mai mult decât tine!
Alte povești cu și despre doi copii găsești aici.