O mamă poate pierde multe lucruri, dar nu își permite să își piardă răbdarea.
Când mama își pierde răbdarea se strică și ordinea în univers
Treaba cu răbdarea e că stă mereu într-un echilibru fragil. Ca și un acrobat care se plimbă pe o sfoară. El încearcă să reziste în timp ce e bombardat fără milă cu proiectile și rafale de vânt. Imaginați-vă că proiectilele sunt tantrumurile pe care inevitabil le experimentează copiii. Rafalele de vânt sunt provocarile din relația între soți. Și da, ați intuit bine, mama e acrobatul care reușește cumva să înainteze pe sfoară. Și mai face și acrobații.
Știți familiile acelea fericite pe care le vedem în filme? Cei care zâmbesc cu tot sufletul făcând totul împreună?
Fericirea aceea nu există. Familiile nu funcționează așa. Viața de familie e un amalgam de momente frumoase și greutăți. E un roller coaster care te duce de la exasperare la extaz în fiecare zi.
Cursurile de puericultură ar trebui să fie completate de cursuri de soft skills și anger management. Apoi ar trebui să urmeze ceva clase de yoga, meditație și orice alte metode aducătoare de zen. Și doar așa, încărcate de pace fluturași și gânduri pozitive, femeile să înceapă aventura mămiciei. Și poate tot nu ar fi pregătite pentru ce urmează.
Aceleași explicații date de mii de ori. Zile în care se întâmplă tot ce îți poți imagina. Zile cu de toate care totuși par toate la fel. Șters funduri, lacrimi și muci. Mulți muci.
Femeia pierde aproape tot ceea era atunci când devine mamă. Își pierde timpul pentru ea. Uneori își pierde identitatea. Pierde prietenii, viața socială și își pune pe pauză cariera.
Mama pierde controlul asupra corpului ei și își pierde libertatea de mișcare. Pierde cine elegante și plimbări prin magazine. Uneori își pierde părul, forma fizică și fermitatea. Și din când în când se pierde și pe ea.
Mama pierde nopțile, dar nu își pierde din priviri copiii.
Și uită tot mai des. Uită ce voia să facă, unde a pornit și spre ce se îndreptă. Uită cum se simte o baie caldă în intimitatea propriilor gânduri.
Mai uită ce o doare, dar nu uită niciodată să facă ceea ce trebuie pentru copiii ei.
Mama e un izvor nesecat de iubire, generozitate și dăruire. E o resursă inepuizabilă de bine.
Femeia pierde atât de mult din ceea ce era atunci când devine mamă, dar nu își poate pierde răbdarea și echilibrul interior. Știe că aceste lucruri sunt fundamentul dezvoltării armonioase a micilor oameni pe care i-a adus pe lume. Și asta este mai important decât orice.
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.