Am citit ieri articolul denigrator la adresa mamelor, care se vrea a fi pamflet, publicat de Mihai Vasilescu. Am citit cu dezamăgire și dezgust conținutul și zecile de comentarii care îl susțineau. Eu consider că în online există numeroase lupte care nu merită să fie duse. Lupta mamelor însă, nu intră în această categorie. Așa că am sperat că va apărea cineva puternic care să îi dea o replică pe măsură domnului menționat mai sus.
Și nu am așteptat în zadar. Replica a venit chiar de la Atena Boca, fondatoarea celui mai mare grup de mămici din România, La primul bebe. Grupul a fost declarat una dintre „cele mai de impact 100 comunități online din lume” de către rețeaua de socializare. Părinții care fac parte din acest grup au adunat în licitații multe milioane de euro, bani cu care au renovat secții ale spitalelor din România. Datorită lor, mii de copii vin pe lume în condiții decente.
Răspunsul Atenei a fost elegant, empatic, cald și asumat, exact așa cum trebuie să fie răspunsul unei mame la tantrumul unui copil. Pentru că articolul dânsului are un ton care seamănă izbitor cu neputința și frustrarea unui copil care încearcă să-și exteriorizeze o furie pe care nu o înțelege.
Răspunsul Atenei a fost atât de bine-venit, într-o societate în care e atât de ușor să râdem de cei care nu sunt atât de privilegiați ca noi. Am citit acolo comentarii care ziceau că mamele sunt proaste pentru că încearcă să ceară sfaturi pe internet în loc să le ceară de la medic.
Ați fost recent la țară? Știți că sunt sate întregi fără medici? Știți că sunt mame care nu reușesc să ajungă la medic până în ziua în care nasc? Credeți că toate au un medic la dispoziție pe care să îl poată deranja cu întrebări de genul: ” Ce să fac dacă bebe nu a făcut căcuța de 5 zile?”. Vă zic eu acum. Nu au un astfel de medic. Dar au acces la internet. Și poate o altă mamă dintr-un grup știe din experiență că se poate trata constipația copilului cu prune sau pere. E asta o crimă? E un motiv de râs?
Și apoi râdem de formulări. Mămikile zic căcuța. Ha ha!
Râdem de oameni care încearcă să se educe cum pot. Încearcă să afle răspunsuri din dorința de a fi mame mai bune. Poate nu reușesc să se exprime în termeni pe care urechile fine ale unora să îi considere acceptabili. Dar fac asta de rușine. Pentru că zeci de ani am fost educați să considerăm rușinoase unele părți anatomice ale corpului și unele funcții pe care le îndeplinesc.
Am scris acest articol pentru că îmi doresc să învățăm să îi protejăm pe cei vulnerabili, nu să râdem de ei. Și să le dovedim tuturor celor care totuși o fac un lucru important: Noi mamele suntem o gașcă, în care cei mai puternici se strâng în jurul celor mai slabi.
Replica Atenei o găsiți aici.
Alte povești cu și despre oameni mari găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Imagine de ashish choudhary de la Pixabay