Haina de mamă, odată îmbrăcată, îți va rămâne lipită de piele toată viața. Nu contează în câte locuri vei merge și câte costume vei îmbrăca, ea va rămâne lipită de tine mereu.
Fetița mea împlinește un an și trei luni peste câteva zile. Gândul că mai avem doar câteva luni împreună îmi provoacă anxietate. După 4 ani de concediu de maternitate îmi e frică de lumea oamenilor mari.
Știu că urmează să schimb pijamalele cu hainele office și să pășesc înapoi în viața pe care am lăsat-o în urmă cu greu. Și îmi e teamă, zău!
Mamă rimează cu teamă
Mi-e teamă să-mi înghit dorul și să mă concentrez la ce am de făcut, în timp ce puișorii meu stau cu oameni străini. Îmi doresc să fiu la fel de bună în viața profesională cum eram înainte. Sper să reușesc să mă concentrez, să mă dedic, să mă conformez.
Dar, adevărul e că știu sigur că nu voi putea să mai fiu cea care am fost, pentru că s-a schimbat ceva în mine într-un mod fundamental. Știu că oricâte straturi aș adăuga, cel mai aproape de suflet este cel de mamă. Viziunea mea s-a schimbat și prioritățile mele au nume și prenume.
Probabil am dobândit și aptitudini noi. Cine reușește să convingă un copil să se îmbrace în timp util ca să nu întârzie la grădiniță fără să ridice tonul, cu siguranță poate convinge orice client din lume.
Și chiar dacă voi ieși la masă cu oamenii mari, în gandul meu va fi tot grija ca oamenii mei mici să mănânce. Și dacă voi socializa cu colegii, îmi va fi dor de zilele în care băteam parcurile împreună. Gândul meu va zbura mereu acolo unde sunt ei și voi tânji la momentele în care suntem cu toții acasă.
Pentru că odată ce am devenit mamă, am știut că gândurile mele nu-mi mai aparțin.
Imagine de StockSnap de la Pixabay
Mai multe gânduri de mămică găsești aici.