Când două liniuțe se transformă-n inimi,
Care împreună-ți vor bate-n corp
Simți răsuflarea-ți cum se taie
Și timpul se oprește-n loc.
O mie de senzații te inundă
La gândul că esți mamă, ce noroc!
Și poți să-l vezi acum numai în vise
Tu, un miracol care făurești o viață
Și îl aștepți cu brațele deschise
Pe veci să-i fii cămin și siguranță
Și luni și zile, ore numeri
Până să-i cunoști plăpânda față.
Vine și-o zi când pleci emoționată,
Spre cabinetul unui medic, tremurând
Să auzi pentru întâia oară în viață
Cel mai puternic și mai dulce cânt,
O inimioară nouă care bate,
Pe care tu o vei aduce pe pământ.
Imperfecțiunea fizică te face minunată
Iar inima îți bate la plural
N-ai fost mai împlinită niciodată
Aștepți cu inima deschisă ca-n final,
Cerul să se deschidă încă-o dată
Și să trimită lumii un îngeraș în dar.
Ioana Cosmina Cociș
Mai multe poezii găsești aici.