După un an și 5 luni povestea alăptării lui Edi s-a terminat frumos. Mi-am dorit mult să îl alăptez pentru o perioadă cât mai lungă, pentru că știu câte beneficii aduce alăptarea și pentru că micuțul meu era super atașat de sân. Insă viața ne-a adus o nouă provocare care ne-a condus spre acest final precoce al alăptării și anume o nouă sarcină. Am continuat alăptarea și după ce am aflat că vine bebe 2, dar durerile de sâni și sensibilitatea exagerată au făcut alăptatul tot mai greu și neplăcut pentru mine. Așa că am ales înțărcarea blândă pentru binele micuțului meu.
Am decis să mă informez înainte să încep procesul. Am participat la un curs online de înțărcare blândă susținut de Bianca Chețan de la burticifericite, mămică și medic, educator prenatal certificat Lamaze, consultant în alăptare IBCLC, formator acreditat ANC și Mihaela Selescu, psiholog.
Înarmată cu răspunsuri am început să scot treptat mesele de lapte din timpul zilei. După câteva săptămâni am ajuns să alăptez doar seara și dimineața. Am continuat așa pentru o perioadă. În tot acest timp i-am spus copilului că lăpticul din sâni se va termina în curând, dar iubirea dintre noi va rămâne neschimbată.
Am folosit diferite tehnici pentru a scoate mesele. Am început prin mici amânări și activități menite să îi distragă atenția. Nu l-am mințit niciodată. Dacă îi spuneam că acum nu pot să îi dau țiți pentru că ieșim afară, dar primește când ne întoarcem acasă, în momentul în care ajungeam acasă mă țineam de cuvânt. Nu am vrut să își piardă încrederea în mine.
Ultima alăptare pe care am mai menținut-o timp de câteva săptămâni a fost cea de seară de dinainte de culcare. A fost cel mai greu de gestionat pentru că era momentul nostru de conectare și apropiere. Am început o numărătoare inversă și îi spuneam în fiecare seară că peste un anumit număr de zile țiți rămâne fără lapte și ca el, ca un băiat mare, urmează să bea lăptic din pahar. În timp ce am scos alăptarea de zi, am introdus laptele în păhărel. Uneori îl accepta, uneori îl refuza, dar i l-am oferit de fiecare dată.
Când numărătoarea inversă s-a terminat, Edi a dormit o noapte la bunici. Nu era prima dată când dormea acolo și stia că seara primește lapte din pahar. A dormit bine și nu a plâns.
În urmatoarele seri, timp de o săptămână, a adormit cu tăticul lui și spre surprinderea mea nu a întrebat niciodată de țiți. Deși nu îmi venea să cred, copilul părea că a înțeles că țiți nu mai are lapte.
După o săptămână am decis să îl culc eu. Când am ajuns în pat a întrebat de țiți și i-am spus că nu mai e lapte, dar poate să stea cu capul pe pieptul meu. S-a cuibărit pe burta mea, a pupat pieptul și nu a mai cerut țiți niciodată de atunci.
Tot procesul a fost atât de liniștit și de natural iar copilul a fost atât de cooperant, încât am rămas uimită. Copiii sunt foarte inteligenți și receptivi atunci când îi tratăm cu respect și considerație.
Alte povești despre viața cu un bebeluș găsești aici.
Mă găsești și pe Facebook și Instagram.
Foto burticifericite