Al doilea copil vine în viața ta când ai deja experiența creșterii unui copil și în teorie totul ar trebui să fie mult mai ușor. E ca și cum viața îți dă a doua șansă de a face totul perfect. Dar lucrurile nu stau neapărat chiar așa. Al doilea copil nu va beneficia niciodată de tot timpul tău. Atenția ta va fi întotdeauna împărțită între nevoile lui primare și nevoile emoționale mult mai complexe ale primului născut.
Am mai auzit o vorbă care m-a pus pe gânduri: „stai liniștită că practic al doilea copil se crește singur.” Cum ar putea vreodată o afirmație de genul acesta să liniștească o mamă? Al doilea copil are nevoie tot de atâta afecțiune, liniște și iubire ca și primul. Și dacă timpul nu e de partea ta, cum ai putea să faci lucrurile mai bine?
Viața e presărată de amintiri frumoase și regretul că nu am făcut mai mult atunci când aveam ocazia.
Recent am sărbătorit trei ani de la nuntă și am ieșit la cină cu soțul meu. L-am întrebat care e prima amintire care îi vine în minte când se gandește la relația noastră. Am descoperit amuzați că și eu și el ne amintim de perioada de la început când nu aveam nici copii, nici pisică și nici vreun program de respectat. Obișnuiam să fugim aproape în fiecare sfarșit de săptămână undeva împreună și încercam tot felul de experiențe noi. Îmi amintesc cu drag un weekend de toamnă când am fost la o plimare cu caii prin pădure.
Apoi seria călatoriilor noastre s-a oprit când ne-am ales casa și am început să lucrăm la ea. Mereu era ceva de făcut la casă și ne dedicam cu drag timpul amenajării căminului nostru. Acum privind în urmă regretăm uneori că nu am făcut mai multe călătorii atunci când eram doar noi doi. Era mult mai ușor să evadăm atunci când nu aveam alte obligații.
De câte ori nu avem oare acest gând care ne macină:”dacă aveam atunci experiența de acum, aș fi făcut altfel lucrurile”?
Tocmai acest sentiment mă cutremura aseară când sortam hainuțele de nou născut ale băiețelului meu pe care le-am spălat și le pregătesc pentru surioara lui. Mă uitam la el cum se joacă și vorbește, cât e de mare și cât e de independent și m-a cuprins melancolia. Am realizat cât de repede a trecut perioada când încăpea în hăinuțele mici din mâna mea. Am realizat și cât de puțin am reușit să mă bucur de bebelușenia lui. Eram atât de epuizată încât tot ce îmi doream era să crească, să doarmă, să am un răgaz. Am trecut prin primul lui an de viață cufundată într-un fel de amorțeală și am realizat subit că puiul meu nu mai are față de bebeluș.
Mi-am propus să trăiesc altfel experiența bebelușeniei cu al doilea copil. Acum știu că toate greutățile trec și vin altele. Dar voi avea oare timp să mă bucur așa cum îmi doresc? Răspunsul este: cu siguranță nu! E atât de important să trăim totul la intensitate maximă atunci când se întâmplă pentru că fiecare moment este irepetabil. Contextul se schimbă mereu și regretele nu ne ajută cu nimic.
Al doilea copil nu e a doua șansă de a fi un părinte mai bun. Al doilea copil e șansa de a te bucura de fiecare moment așa imperfect cum e. E șansa de a fi recunoscător pentru tot ceea ce ai. Știu că nu sunt și nu pot sa fiu vreodată o mamă perfectă, nici pentru primul și nici pentru al doilea copil. Ceea ce pot însă, e să fiu o mamă fericită, mândră și recunoscătoare. Pot să fiu o mamă și o soție iubitoare. Pot să mă bucur de ceea ce mi se întâmplă acum. Oricât ar părea de greu, cu siguranță acestea sunt momentele care îmi vor aduce nostalgie cândva în viitor.
Alte povești despre viața cu doi copii găsești aici.
Foto: Expression Studio