Curaj mami! Ai dat viață unui om, restul e floare la ureche!
Da, când vine momentul te încurajez să treci la fapte! Amintește-ți tot ce ți-ai dorit să faci atunci când nu puteai și fă măcar jumătate.
Fii acolo lângă el atât cât e nevoie, atât cât simți, apoi îndrăznește! Găsește-ți drumul înapoi înspre tine! Fă-o în felul tău. Citește o carte, mergi la salon sau fă sport. Și nu uita să zâmbești. Furtuna va trece și vin vremuri mai bune.
Îl simt atât de prezent. Pare îndepărtat, dar mă mistuie încet. Cu fiecare îmbrățișare e mai aproape și tu ești mai departe, mai mare, mai independent. O, puiule, ești încă mic și mi-ai adormit pe brațe. Încă îți miros părul și îți sărut obrajii. Îmi doresc doar să îmi treci prin brațe și să-mi rămâi în suflet. Mă doare azi …
Orice primă vacanță cu un bebeluș e solicitantă și plină de griji pentru părinți. Am trecut și noi prin această experiență recent, ,alături de băiețelul nostru de 9 luni. Pe lângă zecile de griji legate de drum, program, masă, am mai avut în suflet și teama că mergem într-o țară străină în aceste vremuri grele pe care le trăim. Destinația noastră a fost Bulgaria.
Drumul a decurs surprinzător de bine pentru bebe care s-a trezit de câteva ori, dar a adormit repede înapoi. Pentru noi, în schimb, a fost foarte obositor.
M-am temut de asemena că se va speria de apă, dar din fericire i-a plăcut enorm. Ajungea la hotel epuizat de joacă și râsete în fiecare zi. A avut cele mai bune nopți de când a venit pe lume, cu cate 6 ore jumătate de somn fără trezire. A fost un minunat! Ne gândim serios să ne mutăm la mare!
În ceea ce privește pandemia și normele de igienă, unele lucuri au fost în regulă, altele nu.
Noi nu vorbim. Stăm doar pe canapea în tăcere. Copilul a adormit. Oboseala ne-a făcut să cedăm iar. Am ridicat vocea și ne-am reproșat nimicuri.Noi nu vorbim, nu cu cuvinte, dar ochii, ochii mei îți spun să întinzi un braț și sa mă cuprinzi lângă tine. Am atâta nevoie de îmbrățișarea ta. Ochii tăi ce spun? Nu reușesc să îi …
Comparația cu alții e exemplul perfect de bună intenție care dăunează în loc să ajute. Izvorăște din dorința noastră de a sublinia că am cunoscut cazuri asemănătoare în trecut care s-au rezolvat cu bine. Totul e perfect până aici. Problema e că există toate șansele ca soluția pe care o oferim să nu rezolve problema în cauză, din simplul motiv că fiecare individ e unic. La fel e și modul în care el reacționează sau modul în care resimte și reușeste să gestioneze o situație dificilă.
Comparația cu noi înșine e atât de la îndemână și uneori e foarte greu de perceput ca fiind dăunătoare. Ne simțim datori sa le spunem celor care ne cer sfatul cum am face sau cum am făcut noi. E mult mai dificil să încercăm să înțelegem o situație din perspectiva altuia.
În decursul anilor am descoperit însă, ceva ce funcționează de fiecare dată. O încurajare!
Omul meu mic e atât de mare cât e dragostea mea pentru el. E atât de minunat, precum e sentimentul ce mă străbate când își lasă căpșorul pe umărul meu. E atât de dulce, ca pupicul lui umed de bebeluș fericit așezat pe obrazul meu. E atât de frumos, ca nimeni altul.
Iubirea pentru un om mic e atât de intensă ca durerea de a-l aduce pe lume, ca mândria fiecărei realizări, ca spaima de a-l ști bolnav. Dar fericirea de a-l avea e nemarginită cum e universul.
Maternitatea e cea mai minunată și copleșitoare experiență pe care am trăit-o vreodată. Înainte să se nască fiul meu, nu știam că în inima mea încape atâta iubire, în sufletul meu atâta grijă și duioșenie pentru puiul de om, în mintea mea atâtea gânduri despre cum să fac să fie mai bine pentru el și sub ochii mei cearcăne atât de adânci.
Realizez că în cele 9 luni de când Edi a apărut în viața noastră, eu am fost aproape 100% mămica lui și m-am străduit pe cât a fost posibil, să mai fiu și soția bărbatului de lângă mine. Cumva în tot vârtejul creat în jurul micului om, aveam impresia că o să fie timp și pentru mine mai încolo. Gândurile pentru mine au devenit o amânare constantă: Lasă că o să fac sport după ce nu mai alăptez! Lasă că o să îmi cumpăr haine noi după ce revin în formă! Lasă că o să dorm mâine la amiază!”
Azi simt că piedica pentru a redeveni frumoasă, activă, zâmbitoare și implicată, nu e copilul, nu e nici soțul și nu sunt nici treburile casnice. Piedica pentru a redeveni femeia ce am fost o pun chiar eu!
Pregătește-te mami! Vor fi multe momente în care toți cei din jur îți vor spune cum să-ți crești copilul. Momente în care mătușa știe că puiul tău plânge pentru că îi e foame, deși tu îi spui că l-ai hrănit cu doar 10 minute în urmă. Bunica va spune că plânge de frig pentru că nu are căciulă în cap. Doamna de la magazin îți va spune că nu doarme noaptea pentru că ți-ai cumpărat cafea și colegele îți vor spune să-i dai să mănânce ce faci în casă, că doar noi nu am crescut cu hrișcă, orez negru, quinoa sau budincă de chia.
Bucură-te mami! Tu ai acces la informații din surse sigure, comunități de mame ca și tine care te înțeleg și te sprijină. Crede-mă că sunt. Trebuie doar să le descoperi. Ai sisteme de purtare ergonomice care ușurează greutatea exercitată asupra brațelor și a spatelui, leagăn electric, scaun de bebe și câte și mai câte.
Înțelege-le, deși e greu și simți că fierbi atunci când auzi aceleași sfaturi de zeci de ori. Mamele, mătușile, bunicile noastre nu au avut tot ceea ce noi avem azi. Au spălat și au fiert scutece, ne-au dus în brațe mereu și s-au străduit să ne fie bine.
Să vă spun ce dimineață glorioasă am avut.
Urlete, plânsete, tras de păr, până am reușit cu greu să scot sânul. A urmat un alăptat la fel de tumultos, timp în care am reușit să iau câte o gură întreruptă din minunata cafea cu care mă aștepta tati.
Am reușit să pregătesc într-un final mâncărica puiului și să îl așez în scaunul lui. Soțul a plecat la birou și am rămas noi doi să ne savuram micul dejun, al meu rece și al lui numai bun. A înfulecat rapid tot ce aveam în bol, fară să îmi permită să înghit și eu ceva și a început din nou să plângă.
M-am uitat la ceas și am răsuflat ușurată! Era 10:15, și primul somnic al zilei se apropia. L-am dus pe pui în patul lui, l-am băgat în sacul de dormit și spre marea mea bucurie s-a întins în pătuț și a adormit instant.
Am coborât într-un suflet și mi-am făcut o cafea slabă cu mult lapte. Am ieșit apoi pe terasa în spatele casei unde m-am așezat victorioasă să ascult muzica escavatorului hiadrulic cu picamer.
Știți ce am descoperit?
Știu că și ție îți e la fel de greu ca și mie. Ți-ai dorit enorm sa devi tată și ai fost cel mai fericit om de pe pământ când ți-ai luat mogâldeața în brațe pentru prima dată. Paternitatea te-a luat prin surprindere însă. E mult mai greu decât îți imaginai. Îl iubești pe micuț, dar uneori îți dorești cu disperare puțină liniște.